Știință
172 articole
Luna, Venus, Jupiter și Mercur aliniate pe cerul Iordaniei, anunță Societatea Astronomică Iordaniană
Observatorii cerului din Iordania sunt așteptați să fie martorii unui spectacol astronomic rar joi seară, când Luna, Venus, Jupiter și Mercur vor apărea într-o aliniere izbitoare deasupra orizontului vestic, a anunțat Societatea Astronomică Iordaniană, transmite agenția Petra. Potrivit președintelui Societății, Ammar Al-Sakji, evenimentul ceresc va fi vizibil la scurt timp după apusul Soarelui, în special după ora 20:15, când semiluna va apărea alături de planeta strălucitoare Venus, cu Jupiter poziționat dedesubt și Mercur jos la orizont. El a spus că alinierea poate fi observată cu ochiul liber în condiții de vreme senină. Al-Sakji a explicat că fenomenul, cunoscut în mod obișnuit sub numele de 'paradă planetară', are loc atunci când mai multe planete apar apropiate una de alta de-a lungul eclipticii din perspectiva Pământului, deși nu sunt aliniate fizic în spațiu. El a menționat că o analiză matematică efectuată asupra pozițiilor Lunii și planetelor la ora 20:15 a relevat o aliniere geometrică excepțional de precisă. Analiza a constatat că abaterea de la linia de aliniere ideală a fost mai mică de un grad, în timp ce abaterea maximă a reprezentat doar 4,1% din lungimea totală a alinierii. Conform studiului, Luna, Venus, Jupiter și Mercur au atins un indice de aliniere de aproximativ 97,2%, indicând faptul că evenimentul reprezintă mai mult decât o coincidență vizuală și reflectă o configurație geometrică extrem de ordonată. Al-Sakji a declarat că studiul a folosit abaterea standard de la cercul mare cel mai potrivit ca indicator direct pentru măsurarea calității alinierii planetare vizibile. El a adăugat că metodologia demonstrează modul în care tehnicile astronomice moderne pot transforma fenomenele cerești observabile în măsurători științifice precise și obiective, oferind o înțelegere mai profundă a mișcărilor și alinierilor planetare.AGERPRES/(AS - editor: Codruț Bălu, editor online: Simona Aruştei)
Cea mai veche epidemie de ciumă cunoscută s-a produs în urmă cu 5.500 de ani în Siberia (studiu)
Ciuma decima deja mici comunități de vânători-culegători în Siberia în urmă cu 5.500 de ani, potrivit unui studiu publicat miercuri și care aduce o perspectivă nouă asupra originii acestei boli, informează agențiile de presă internaționale. Ciuma este asociată în general cu șobolanii, orașele medievale suprapopulate și cu epidemiile care au devastat Europa în timpul Evului Mediu și după acesta, cauzând mai multe zeci de milioane de morți. Acest decor este cu totul diferit de peisajele sălbatice din jurul Lacului Baikal unde, de câteva decenii încoace, arheologii studiază situri funerare ale unor comunități preistorice de vânători-culegători. Unul dintre situri, în special, reprezenta până acum o enigmă din cauza unui 'profil de mortalitate foarte neobișnuit', cu 'un excedent considerabil de copii și adolescenți' decedați 'într-o perioadă foarte scurtă', a dezvăluit într-o conferință de presă Ruairidh Macleod, cercetător în paleogenomică la Universitatea Oxford din Regatul Unit. în absența unor urme de violență și a unor traumatisme la nivelul scheletelor, 'nicio explicație clară nu ne permitea să înțelegem' cauzele acelui eveniment catastrofal, a explicat Ruairidh Macleod, unul dintre autorii principali ai studiului publicat în revista Nature. Analizând ADN-ul străvechi conservat în dinții a 46 de persoane înmormântate în patru situri din jurul Lacului Baikal, oamenii de știință au descoperit la 18 dintre acestea prezența bacteriei Yersinia pestis, care cauzează ciuma. Această rată de prevalență este de aproape 40%, fiind mai mare decât cea observată în anumite gropi comune din perioada ciumei medievale, în condițiile în care detectarea ciumei în ADN-ul străvechi furnizează oricum multe rezultate de tip 'fals negativ'. Așadar, probabil că 'aproape toți indivizii' înhumați în acele cimitire din Siberia au murit din cauza acestei boli cu ocazia a două episoade epidemiologice, dintre care cel mai vechi datează din urmă cu 5.500 de ani, a continuat Ruairidh Macleod, care vorbește despre 'o surpriză totală'. Marmote Până la acest studiu, cele mai vechi urme ale ciumei fuseseră descoperite în comunități de agricultori care au trăit în Europa de Nord în Neoliticul târziu, în urmă cu 5.300 de ani. însă mortalitatea acelor tulpini străvechi era 'intens dezbătută' în comunitatea științifică, a reamintit Eske Willerslev, profesor la Universitatea din Copenhaga (Danemarca) și Universitatea Cambridge (Regatul Unit). 'Teoria clasică în epidemiologia bolilor străvechi este că acest tip de episod epidemiologic nu ar trebui să se producă la vânători-culegători, care se deplasau în mod constant, trăiau în grupuri foarte restrânse și depindeau de o mare varietate de resurse', a detaliat paleogeneticianul danez, coautor al noului studiu. Acest fapt i-a determinat pe anumiți scriitori, precum Yuval Noah Harari ('Sapiens: A Brief History of Humankind') și Jared Diamond ('Collapse'), 'să construiască imaginea unei epoci de aur pentru vânători-culegători: o epocă fără boli, fără agenți patogeni, cu indivizi care aveau o sănătate perfectă'. 'Dar, în realitate, nu era chiar atât de simplu să fii vânător-culegător. Dacă ciuma apărea de mai multe ori, atunci este probabil ca ea să fi fost destul de frecventă pe atunci', a explicat Eske Willerslev. Iar animalul-gazdă al bacteriei Yersinia pestis nu era șobolanul, așa cum s-a întâmplat în Evul Mediu, ci, probabil, o specie locală de marmotă, Marmota sibirica. Aceste rozătoare 'au o istorie evolutivă foarte veche și în strânsă legătură cu bacteria responsabilă pentru apariția ciumei și se presupune că ele reprezintă specia-gazdă originală, în care boala a evoluat prima dată', a reamintit Ruairidh Macleod. încă și astăzi, cazuri de ciumă transmise de către marmote sunt semnalate cu regularitate în Siberia rusă și în Mongolia, unde aceste animale sunt vânate pentru blana și carnea lor. în cazul vânătorilor-culegători, 'prima infectare a provenit, foarte probabil, dintr-o interacțiune cu un animal, înainte să se răspândească apoi la oameni' pe cale respiratorie, a explicat Astrid Iversen, profesoară de virologie la Universitatea Oxford și Universitatea Copenhaga. 'Acest fapt ilustrează într-adevăr ceea ce putem observa astăzi', întrucât 'potrivit OMS, aproximativ 75% din totalul noilor boli infecțioase' sunt transmise de către animale, a adăugat cercetătoarea daneză, o altă coautoare a studiului. 'A înțelege legăturile dintre momentul în care bolile trec de la animale la oameni, precum și modul în care ele au evoluat pentru a fi capabile să facă acest lucru în diferite contexte și în epoci diferite, este esențial pentru a evalua riscul ca astfel de situații să se producă din nou în viitor', a concluzionat Ruairidh Macleod. AGERPRES/(AS - redactor: Florin Bădescu, editor online: Anda Badea)
Racheta europeană Ariane 6 a fost lansată în spațiu cu propulsoare modernizate
Racheta europeană Ariane 6 a fost lansată miercuri în spațiu cu ajutorul unor propulsoare noi, mai puternice, informează DPA. Ariane 6 a fost lansată miercuri după-amiază de la portul spațial european Kourou, din Guiana Franceză, având la bordul său 36 de sateliți ai companiei Amazon. Noua rachetă europeană este un succesor al rachetei Ariane 5, care a fost utilizată intensiv din 1996 până în 2023 și lansată pentru ultima dată la jumătatea anului 2024. Ariane 6 a fost proiectată pentru a transporta sateliți pe orbita Pământului pentru clienți comerciali și de stat și este considerabil mai ieftină decât predecesoarea sa, a transmis Agenția Spațială Europeană (ESA). în funcție de fiecare misiune, această rachetă flexibilă poate fi echipată cu două sau cu patru propulsoare cu combustibil solid. Până acum, Ariane 6 a zburat cu propulsoare P120C, dar de această dată racheta europeană a fost echipată cu un model mai puternic de propulsoare - P160C. Motorul P160C poate transporta mai mult combustibil solid, sporind astfel capabilitățile rachetei. Mai mult de 12 țări au fost implicate în construirea rachetei Ariane 6. După Franța, Germania este al doilea finanțator din rândul statelor membre în cadrul ESA și a furnizat aproximativ 20% din costurile de fabricație ale rachetei, estimate la aproximativ 4 miliarde de euro. Treapta superioară a rachetei a fost asamblată în Germania, iar o serie de componente majore și sisteme ale motorului au fost produse și testate apoi tot în fabrici din această țară. AGERPRES/(AS - redactor: Florin Bădescu, editor online: Andreea Lăzăroiu)
Blue Origin începe reconstrucția rampei sale de lansare; zborurile rachetei New Glenn, reluate în acest an
Reconstrucția rampei de lansare utilizate de compania spațială Blue Origin a început marți în Florida, după ce o rachetă New Glenn a explodat în timpul unui test efectuat la sol în luna mai, a declarat miercuri CEO-ul său, Dave Limp, potrivit căruia zborurile acestei rachete urmează să fie reluate înainte de sfârșitul acestui an, informează Reuters. Dave Limp a făcut aceste declarații în timp ce se afla alături de fondatorul Amazon și al Blue Origin, miliardarul Jeff Bezos, la salonul VivaTech de la Paris, dedicat inovațiilor din tehnologie. O rachetă New Glenn, fără echipaj la bord, a explodat pe 28 mai în timpul unui test ce viza pornirea motoarelor pe o rampă de lansare din perimetrul Bazei Forțelor Spațiale Cape Canaveral, din statul american Florida. Nu au fost raportate persoane rănite. 'A fost ca o lovitură în stomac pentru întreaga echipă. însă ceea ce am învățat de atunci este că am fost cu adevărat norocoși', a declarat miercuri Jeff Bezos. Unele dintre 'elementele cu termen lung de livrare' din infrastructura de lansare, inclusiv parcul de rezervoare cu combustibil, hidrogenul lichid, gazul natural lichefiat și oxigenul lichid, nu au fost afectate de explozie, a adăugat el. La începutul acestei luni, administratorul NASA, Jared Isaacman, a declarat pentru postul CNBC că avariile suferite de racheta New Glenn vor necesita 'o perioadă considerabilă de timp' pentru a fi reparate. Dave Limp a dezvăluit că Blue Origin a adus echipe de muncitori care lucrează non-stop pentru a curăța deșeurile rămase în jurul rampei de lansare și că operațiunile de reconstrucție au început marți. El a mai spus că misiunea modulului de aselenizare fără echipaj uman Mark 1, dezvoltat de Blue Origin, este preconizată să aibă loc la începutul anului viitor. AGERPRES/(AS - redactor: Florin Bădescu, editor online: Andreea Lăzăroiu)
Astronauta americană Christina Koch, recompensată cu Premiul Prințesa de Asturia pentru Concordie 2026
Astronauta americană Christina Koch, una dintre membrii echipajului misiunii Artemis II a NASA, care în aprilie a realizat un survol istoric al Lunii, a fost distinsă miercuri cu Premiul Prințesa de Asturia pentru Concordie 2026, informează agenția de presă EFE. Christina Koch, născută la Grand Rapids din statul american Michigan în 1979, este ingineră și fiziciană și a devenit prima femeie care a ajuns pe orbita Lunii, fiind totodată și femeia cu cea mai îndelungată ședere neîntreruptă în spațiu - 328 de zile - între 2019 și 2020. Totodată, în 2019, astronauta a participat, alături de Jessica Meir, la prima ieșire în spațiu efectuată de o echipă exclusiv feminină. Koch a făcut parte, alături de astronauții Reid Wiseman, Victor Glover și Jeremy Hansen, din misiunea Artemis II, care și-a încheiat cu succes, la 10 aprilie, misiunea de a readuce omul pe orbita selenară pentru prima dată după anul 1972. Echipajul a depășit recordul de distanță parcursă în spațiu al misiunii Apollo 13 (1970) și a stabilit, cu capsula Orion, un nou record, ajungând la 406.771 de kilometri distanță de Pământ. Premiile Prințesa de Asturia sunt acordate în fiecare an în opt categorii: comunicare și științe umaniste, literatură, științe sociale, arte, sport, concordie, cercetare tehnică și științifică și cooperare internațională. AGERPRES/(AS - redactor: Dana Purgaru, editor online: Andreea Lăzăroiu)
Capsula cargou Dragon, aparținând SpaceX, s-a desprins de ISS pentru revenirea pe Pământ
Capsula cargou automată Dragon, aparținând SpaceX, s-a desprins marți de Stația Spațială Internațională (ISS), la ora 16:25 GMT, cu aproximativ 20 de minute mai târziu decât era planificat inițial, transmit Xinhua și Space.com. Desprinderea s-a produs în timp ce ISS zbura la aproximativ 418 kilometri deasupra nordului Oceanului Pacific, conform unor declarații ale reprezentanților NASA. Capsula Dragon este așteptată să se apropie de Oceanul Pacific, în largul coastei Californiei, miercuri (17 iunie), puțin după ora 12:00 GMT. Dragon a fost lansat la bordul unei rachete SpaceX Falcon 9 pe 15 mai, în cadrul misiunii CRS-34, cel de-al 34-lea zbor comercial de reaprovizionare al companiei pentru NASA. Capsula a ajuns la ISS două zile mai târziu, livrând aproape 2.950 de kilograme de alimente și echipamente științifice echipajului de la bordul laboratorului orbital. La bordul cargoului spațial se află 'mostre care ar putea modela explorarea spațială viitoare și viața pe Pământ', au scris oficialii NASA într-un comunicat de presă din 12 iunie. 'Experimentele care se întorc includ țesut bioimprimat de organe și cartilaj, date despre îmbunătățirea stocării combustibilului criogenic pentru viitoarele misiuni spațiale și materiale inspirate de ADN pentru a dezvolta noi tratamente împotriva cancerului', au adăugat aceștia. Printre 'echipamentele care se întorc se numără un dispozitiv de imagistică oculară utilizat pentru a monitoriza sănătatea ochilor membrilor echipajului, un pat absorbant care filtrează urmele de contaminanți din aerul cabinei și o pompă separatoare din compartimentul de deșeuri și igienă', conform comunicatului. Dragon este singura navă spațială cargou automată care deservește ISS și care poate supraviețui călătoriei descendente prin atmosfera Pământului. Celelalte cargouri active - Cygnus al companiei Northrop Grumman (SUA), Progress al Roskosmos (Rusia) și respectiv HTV-X al JAXA (Japonia) - sunt toate de unică folosință, fiind distruse la reintrarea în atmosferă la sfârșitul misiunilor lor.AGERPRES/(AS - editor: Codruț Bălu, editor online: Irina Giurgiu)
Cercetătorii au identificat traiectorii evolutive distincte pentru planetele 'super-Pământ' și 'mini-Neptun'
Astronomii dintr-o echipă de cercetare au descoperit că planetele de tip 'super-Pământ' și cele de tip 'mini-Neptun' au urmat traiectorii evolutive distincte, după ce au realizat un studiu aprofundat bazat pe date observaționale provenite dintr-un eșantion extins, potrivit Observatoarelor Astronomice Naționale din cadrul Academiei Chineze de Științe, informează marți Xinhua. Rezultatele studiului au fost publicate în revista Science, pe baza datelor observaționale obținute de Telescopul Spectroscopic cu Fibră Optică pentru Obiecte Multiple pe o Suprafață Extinsă a Cerului (LAMOST) din China, de satelitul european Gaia și de telescopul spațial Kepler. în Sistemul Solar, cele patru planete telurice - Mercur, Venus, Pământ și Marte - sunt distribuite în regiunea interioară, în timp ce regiunea exterioară găzduiește patru giganți gazoși și de gheață: Jupiter, Saturn, Uranus și Neptun. După lansarea telescopului spațial Kepler în 2009, astronomii au descoperit mii de exoplanete dincolo de granițele Sistemului Solar, marea majoritate a acestora având diametre cuprinse între cel al Pământului și cel al lui Neptun. Acele exoplanete nu formează însă un grup unic și uniform, ci se împart în două categorii: una este cea a planetelor de tip SE ('super-Earth'), care sunt puțin mai mari decât Pământul și sunt compuse în principal din roci și fier; cealaltă este a planetelor de tip MN ('mini-Neptun'), care sunt mai mari ca dimensiune și posedă învelișuri groase și gazoase. Cercetătorii au afirmat că planetele SE sunt ca niște 'supraviețuitori' în sistemele exoplanetare. Este posibil ca ele să fi trecut prin procese violente, precum împrăștierea gravitațională și impacturi gigantice, care le-au modificat aleatoriu orbitele până la excentricități relativ mari, după care orbitele lor au redevenit rapid circulare din cauza forțelor mareice. în schimb, planetele MN sunt ca niște 'nativi' care trăiesc în 'zone liniștite'. Ele sunt dominate de o evoluție orbitală blândă și pe termen lung, cu excentricitatea transferată lent de la regiunile exterioare către cele interioare, fiind arareori supuse unor evenimente dinamice dramatice. 'Planetele SE și MN pot părea similare, dar au 'personalități' profund distincte', a declarat Xie Jiwei, autor-corespondent al studiului. 'Istoria evoluției lor orbitale este crucială pentru înțelegerea formării și evoluției sistemelor planetare', a adăugat el. AGERPRES/(AS - redactor: Florin Bădescu, editor online: Anda Badea) Foto: (C) M. Kornmesser/ESO/science.org
Expansiunea Universului continuă într-un ritm accelerat (studiu)
Analizând din nou datele aferente unui tip specific de explozie stelară, o echipă de cercetători a confirmat teoria acceptată de mult timp potrivit căreia Universul se extinde într-un ritm accelerat - o observație care a dus, în anii 1990, la identificarea unei forțe cosmice enigmatice, denumită 'energie întunecată', informează marți Reuters. Rezultatele noului studiu contrazic cercetările publicate anul trecut, care au ajuns la concluzia că această expansiune cosmică nu mai accelerează, o descoperire ce a pus sub semnul întrebării înțelegerea de bază a Universului. 'Universul încă accelerează', a declarat astrofizicianul Brodie Popovic de la Universitatea Southampton din Regatul Unit, unul dintre coordonatorii studiului publicat în această lună în revista Monthly Notices of the Royal Astronomical Society. 'Există încă multe lucruri pe care nu le știm și pe care suntem nerăbdători să le aflăm, dar credem că ne aflăm pe drumul cel bun', a adăugat Brodie Popovic. Descoperirile acestui studiu, realizate de o echipă din care au făcut parte și doi laureați ai premiului Nobel, au fost ghidate de observații ce au vizat două seturi diferite de date despre explozii stelare denumite 'supernove de tip Ia' pentru a calcula distanțe cosmice vaste. Aceste supernove cauzează distrugerea unui obiect cosmic denumit 'pitică albă' - rămășița densă a unei stele cu o masă mică până la intermediară, aflată la sfârșitul ciclului său de viață. Acest tip de supernovă s-a dovedit de mare valoare în cercetarea structurii Universului pe baza dovezii că toate aceste explozii au aproximativ aceeași luminozitate. Strălucirea lor observată diferă în funcție de distanța față de Pământ - sunt mai strălucitoare când se află mai aproape și mai estompate când sunt mai îndepărtate -, ceea ce le face să fie niște indicatori utili ai distanțelor cosmice. Prin măsurarea strălucirii acestor supernove văzute de pe Pământ, oamenii de știință pot măsura rata de expansiune a Universului și variația acestei rate de-a lungul timpului. Datorită timpului de care lumina are nevoie pentru a călători prin spațiu, observarea unor obiecte îndepărtate din cosmos echivalează cu a privi înapoi în timp. Evenimentul Big Bang din urmă cu aproximativ 13,8 miliarde de ani a dat naștere Universului, iar acesta se extinde de atunci. în 1998, oamenii de știință au dezvăluit că această expansiune accelerează, iar cauza sa ipotetică ar fi o forță invizibilă, denumită 'energie întunecată'. Conținutul Universului include materie obișnuită - stele, planete, gaze, praf și toate elementele cunoscute pe Pământ -, precum și materie întunecată și energie întunecată. Materia obișnuită reprezintă aproximativ 5% din conținutul Universului. Materia întunecată, cunoscută prin influențele sale gravitaționale asupra galaxiilor și stelelor, reprezintă aproximativ 27%. Energia întunecată reprezintă aproximativ 68%. Autorii studiului din 2025, publicat în aceeași revistă științifică ca și noul studiu, au concluzionat că energia întunecată slăbește și a încetat să mai accelereze expansiunea Universului. 'Supernovele de tip Ia sunt instrumentul principal pentru măsurarea istoriei expansiunii Universului și au furnizat, în 1998, prima dovadă că expansiunea cosmică se accelerează din cauza energiei întunecate', a declarat astrofizicianul Adam Riess de la Universitatea Johns Hopkins din Maryland, coautor al noului studiu și laureat al premiului Nobel pentru fizică în 2011 pentru descoperirea - în comun cu alți doi cercetători - a expansiunii accelerate a Universului. 'în ultimul deceniu, un grup de cercetători de la Universitatea Yonsei au susținut că distanțele supernovelor ar trebui calibrate diferit, luând în considerare vârstele stelelor care, în cele din urmă, explodează, și că acest 'efect al vârstei' ar putea modifica substanțial dovezile privind accelerația. în studiul nostru, nu am găsit nicio dovadă a așa-zisului 'efect al vârstei' în cele mai mari eșantioane calibrate de supernove utilizate de comunitatea cosmologică în ultimul deceniu', a precizat Adam Riess. Astrofizicianul Young-Wook Lee de la Universitatea Yonsei, situată în Seul, a fost unul dintre coordonatorii studiului din 2025. Young-Wook Lee a apărat concluziile echipei sale și a afirmat că principalele argumente aduse de cercetătorii din noul studiu prezintă 'deficiențe metodologice grave sau conduc spre concluzii care sunt inconsistente în plan intern prin prisma propriei logici'. Cercetătorii din noul studiu și-au exprimat încrederea în metodologia lor și în concluziile care confirmă accelerația. Natura fizică a energiei întunecate rămâne necunoscută. Platforme precum Observatorul Vera Rubin, recent pus în funcțiune în Chile, și viitorul Telescop Spațial Nancy Grace Roman, care urmează să fie lansat în luna august, ar putea oferi unele indicii. 'Sperăm că noile date pe care le vom obține de la Observatorul Vera Rubin și de la Telescopul Spațial Nancy Grace Roman ne vor ajuta să definim mai precis ce este cu adevărat energia întunecată', a declarat Brodie Popovic. AGERPRES/(AS - redactor: Florin Bădescu, editor online: Anda Badea)
Telescopul Spațial James Webb a observat vremea extremă de pe o exoplanetă unde plouă cu rubine și safire
Telescopul Spațial James Webb (JWST) a observat vremea extremă a unei exoplanete gazoase gigantice, aflată foarte aproape de steaua sa și unde vântul bate cu viteze neverosimile de 18.000 km/h și plouă cu metal lichid, safire și rubine, transmite marți Space.com care citează un studiu publicat miercuri, 10 iuni, în jurnalul Nature Astronomy. Acesta este mediul extrem al planetei WASP-121b, un Jupiter ultra-fierbinte care se numără printre cele mai violente exoplanete cunoscute. Această planetă gazoasă gigantică se află pe o orbită extrem de apropiată de steaua sa, WASP-121, un an pe această planetă având doar puțin peste 30 de ore. La o asemenea apropiere, la limita distanței de la care gravitația stelei începe să rupă planeta, forțele mareice imense exercitate de stea au deformat planeta care este alungită ca o minge de rugby. Aceeași emisferă a planetei este mereu expusă radiației stelei sale, iar cealaltă emisferă este mereu în întuneric. Temperaturile pe emisfera diurnă a exoplanetei ajung la valori atât de ridicate încât vaporizează metalele, ce sunt transportate prin atmosferă și cad sub formă de ploaie pe emisfera întunecată, mai rece. în noul studiu astronomii care folosesc JWST au adăugat noi date cu privire la mediul extrem al acestei exoplanete. Prin monitorizarea schimbărilor subtile ale luminii stelare care trece prin atmosfera planetei WASP-121 b, cercetătorii au detectat și diferențele dintre condițiile atmosferice în zonele crepusculare de frontieră dintre emisfera luminată și cea întunecată. 'Cu o calitate observațională fără precedent, JWST ne oferă cele mai detaliate imagini ale planetelor îndepărtate de până acum', a declarat într-un comunicat autorul principal al studiului, Cyril Gapp, de la Institutul Max Planck pentru Astronomie din Germania. 'Măsurând modul în care se schimbă absorbția luminii stelare pe măsură ce WASP-121 b se rotește, investigăm atmosfera sa longitudine cu longitudine', a spus Gapp. Observațiile sugerează că regiunea terminală de seară a planetei - regiunea care se rotește în afara luminii - este mai fierbinte decât regiunea terminală de dimineață. Cercetătorii spun că descoperirea este în concordanță cu vânturile puternice care transportă căldură de la partea diurnă intens fierbinte a planetei către partea nocturnă mai rece. Deoarece WASP-121 b este blocată mareic de steaua sa (în rotație sincronă), o emisferă este orientată permanent spre stea, în timp ce cealaltă rămâne în întuneric. Cu toate acestea, în timpul unui tranzit, planeta se rotește suficient de mult față de punctul de observație al JWST pentru ca diferite regiuni ale atmosferei sale să fie vizibile. Examinând modul în care semnalul atmosferic s-a schimbat în timp, Gapp și echipa sa au descoperit că partea de seară a absorbit puțin mai multă lumină stelară decât partea de dimineață, relatează studiul. Cercetătorii au detectat, de asemenea, modificări ale semnalelor asociate cu vaporii de apă și monoxidul de carbon, pe care le interpretează ca dovezi ale diferențelor de temperatură în atmosferă. Partea mai caldă de seară pare suficient de caldă pentru a descompune moleculele de apă din atmosfera superioară, notează studiul. între timp, partea mai rece de dimineață ar putea fi parțial ascunsă de nori formați din minerale silicate, deși studiul notează că vor fi necesare modele mai sofisticate pentru a determina dacă astfel de nori sunt într-adevăr prezenți. Descoperirile se adaugă unui număr tot mai mare de cercetări privind vremea turbulentă de pe WASP-121 b, inclusiv date recente de la Very Large Telescope (VLT) din Chile, care au dezvăluit modele complexe, stratificate și violente de vânt și curenți-jet care se întind pe jumătate din lume. Observațiile anterioare cu Telescopul Spațial Hubble au găsit, de asemenea, dovezi că magneziul și fierul scăpau din atmosfera planetei, probabil determinate de radiațiile ultraviolete intense de la steaua gazdă. Noua tehnică a echipei ar putea fi aplicată în cele din urmă și altor planete ultra-fierbinți, permițând astronomilor să compare condițiile atmosferice pe un eșantion mai larg de lumi îndepărtate, mai notează studiul.AGERPRES/(AS - editor: Codruț Bălu) Sursa foto: spacedaily.com
O vilă romană care ar fi fost frecventată de trei împărați romani, descoperită la marginea Romei
O serie de săpături neautorizate la marginea Romei au adus la lumină o vilă romană din secolul I d.Hr., ce ar fi aparținut odinioară unui membru al familiei imperiale Antonine, și care ar fi fost posibil să fie frecventată de trei împărați romani, Hadrian, Antonius Pius și Marcus Aurelius, conform arheologilor italieni, transmite marți Live Science. Ruinele acestei vile romane includ pereți decorați cu fresce și podele mozaic, ceea ce confirmă statusul social înalt al proprietarilor. Vila a fost descoperită la Castel di Guido, o localitate aflată la 19 kilometri vest de Roma. în vechime această regiune era cunoscută drept Lorium și era frecventată de familiile romane de prestigiu, inclusiv familiile împăraților romani Hadrian, Antoninus Pius și Marcus Aurelius. în luna februarie poliția locală a fost alertată de desfășurarea unor săpături neautorizate la Castel di Guido, pe un teren al statului italian, conform unui comunicat dat publicității luni, 15 iunie, de către Superintendența Specială de la Roma a Ministerului Culturii din Italia. Săpăturile neautorizate fuseseră efectuate cu un excavator, care a lăsat în urmă tăieturi adânci în vilă și movile uriașe de pământ. Arheologii superintendenți, conduși de Alessia Contino, au efectuat săpături pentru a documenta și stabiliza arhitectura de la fața locului. 'Datorită raportului local și intervenției prompte, a fost posibilă identificarea unei părți a unei vile mari, necunoscute anterior, din perioada imperială și descoperirea unei splendide game de decorațiuni, precum și descoperirea unei statui din marmură albă fină', a declarat Contino în comunicat. Săpăturile au dezvăluit atriumul de la intrarea în vilă, două camere decorate cu fresce și mozaicuri și alte câteva spații legate de activitățile agricole ale casei mari, rurale. Vila a fost probabil construită la începutul secolului I și abandonată în secolul al III-lea. Impluviumul central al atriumului - un bazin de marmură din centrul multor case romane antice care colecta apa de ploaie dintr-o deschidere în acoperiș - era înconjurat de o podea decorată cu benzi de mozaicuri botanice și geometrice alb-negru. Peretele din spate al camerei, din care s-a păstrat încă aproximativ 1,5 metri, era vopsit în roșu ca parte a unei fresce care prezenta panouri multicolore cu figuri umane și elemente botanice. în jurul camerei mari se aflau patru mai mici, dintre care trei încă au podele din mozaic păstrate. O cameră include nouă panouri geometrice alb-negru, o alta include octogoane negre pe fundal alb, iar a treia are dreptunghiuri negre. în bazinul central al vilei, arheologii au descoperit o statuie spartă, înaltă de aproximativ 80 de centimetri, care înfățișează un bărbat cu barbă purtând o tunică scurtă și având un coș cu păsări și fructe. Statuia îl poate reprezenta pe Silvanus, zeitatea romană a pădurilor și a terenurilor necultivate, care veghea asupra turmelor de animale domesticite. Silvanus a fost, de asemenea, un tovarăș al lui Bacchus (cunoscut în greacă sub numele de Dionysos), zeul vinului și al extazului. Mărimea vilei și calitatea mozaicurilor și frescelor sugerează că proprietarii vilei erau aristocrați romani și ar fi putut fi chiar membri ai familiei imperiale, conform declarației. în Imperiul Roman, familii de elită precum Aurelii și Arrii - familiile paterne și materne ale lui Antoninus Pius, care a domnit între 138 și 161 d.Hr. - locuiau în Lorium. Surse antice sugerează că Antoninus Pius și-a petrecut copilăria în Lorium, și-a construit acolo palatul imperial și a murit acolo la vârsta de 74 de ani. Lorium a fost frecventat și de împăratul Hadrian, care l-a adoptat pe Antoninus Pius pentru a-l face moștenitor, și de Marcus Aurelius, care era nepotul, fiul adoptiv și ginerele lui Antoninus Pius. Datorită legăturii puternice a Loriumului cu dinastia imperială Antonină, numeroase vile și moșii antice au fost descoperite anterior în regiune. Dar vila recent descoperită 'este o altă piesă importantă a puzzle-ului', a spus Contino, 'deschizând noi perspective pentru înțelegerea și conservarea teritoriului nostru bogat în istorie'. Lucrările suplimentare asupra vilei și a artefactelor sale îi vor ajuta pe arheologi să dateze clădirea mai precis și să stabilească dacă a fost abandonată atunci când casa imperială a fost mutată din Lorium, potrivit declarației.AGERPRES/(AS - editor: Codruț Bălu, editor online: Anda Badea) Sursa foto: livescience.com
Bilanțul cutremurului cu magnitudinea 7,8 din Filipine urcă la 68 de morți
Cel puțin 68 de persoane au murit și alte 33 sunt în continuare date dispărute în urma cutremurului cu magnitudinea 7,8 care s-a produs la 8 iunie în largul coastei sudice a insulei Mindanao din Filipine, a anunțat marți Consiliul Național pentru Reducerea și Gestionarea Riscurilor de Dezastre (NDRRMC), informează agenția Xinhua. NDRRMC a declarat, în cel mai recent raport al său, că seismul a afectat peste 337.000 de gospodării, adică aproximativ 1,38 milioane de persoane. Aproape 68.000 de case au suferit daune, dintre care peste 12.380 au fost catalogate ca fiind 'distruse în totalitate'. Cutremurul s-a produs luni, 8 iuni, la ora locală 07:37 (23:37 GMT, duminică) și a avut magnitudinea 7,8, potrivit Institutului de Vulcanologie și Seismologie din Filipine (Phivolcs). Epicentrul seismului a fost localizat la sud-vest de orașul Maasim, în provincia Sarangani, pe insula sudică Mindanao, a indicat Phivolcs. AGERPRES/(AS - redactor: Dana Purgaru, editor online: Anda Badea)
În Europa, apa din zonele pentru scăldat este în continuare de bună calitate
Pe întreg teritoriul Uniunii Europeane (UE), 96% din apele pentru scăldat respectă standardele minime de calitate, 85% dintre acestea fiind 'excelente' și doar 1,5% 'de slabă calitate', niveluri care s-au menținut stabile pe parcursul unui an, a indicat marți Agenția Europeană de Mediu (AEM), informează AFP. 'în această vară, putem cu toții să culegem roadele bunei puneri în aplicare a normelor UE privind apele pentru scăldat', a declarat directoarea AEM, Leena Ylä-Mononen. Datorită acestora, 'marea majoritate a apelor noastre pentru scăldat sunt suficient de curate pentru a ne îmbăia', a adăugat ea. Evaluarea, care vizează peste 22.000 de zone pentru scăldat din cele 27 de state membre ale UE, precum și din Albania și Elveția, clasifică calitatea apelor în diferite categorii: 'excelentă', 'bună', 'suficientă' sau 'de slabă calitate', în funcție de nivelul bacteriilor detectate, care indică o poluare cauzată în principal de apele reziduale sau de creșterea animalelor. Apele de coastă sunt, în general, de o calitate mai bună comparativ cu apele din zonele interioare. în 2025, aproximativ 89% din zonele costiere din UE erau clasificate drept 'excelente', comparativ cu 78% din zonele cu râuri și lacuri. Lacurile, fluviile și râurile sunt mai sensibile în comparație cu zonele de coastă la poluarea pe termen scurt cauzată de ploile abundente sau de secetele estivale. Anumite țări se remarcă în mod deosebit prin calitatea apelor lor pentru scăldat - Cipru, Bulgaria, Grecia, Austria și Croația sunt țările cu cea mai mare proporție (95% sau mai mult) de ape pentru scăldat de calitate 'excelentă'. în schimb, în Franța, procentul este de doar 74,4%. Doar aproximativ 1,5% din apele pentru scăldat din UE sunt considerate de 'slabă calitate'. în Estonia, acest procent este de 4,5%, iar în Albania de 23,5%. Zonele cu o apă de 'slabă calitate' timp de cel puțin cinci ani consecutivi trebuie să facă obiectul fie al unei interdicții permanente pentru scăldat, fie al unor recomandări, de asemenea permanente, împotriva acestei practici. Un număr de 57 de zone au fost incluse în această categorie între anii 2020 și 2024. Dintre acestea, 34 sunt în Italia, 16 în Franța, trei în Spania, două în Suedia și câte unul în Estonia și în Portugalia. AGERPRES/(AS - redactor: Dana Purgaru, editor online: Anda Badea)
Constelația Starlink de pe orbita joasă a Pământului a depășit 10.000 de sateliți
La aproape șapte ani de la debutul lansărilor pentru amplasarea constelației sale pe orbita joasă a Pământului, SpaceX are acum peste 10.000 de sateliți Starlink activi care înconjoară planeta, după ce marți au fost lansate două noi loturi de sateliți pentru internet de bandă largă, însumând 54 de sateliți, transmite Space.com.