Campionatul Național de înot masters a reunit, la finele săptămânii trecute, în Drobeta-Turnu Severin, aproape 170 de sportivi din România, evenimentul organizat de Federația Română de Natație și Pentatlon Modern (FRPNM) și dedicat sportivilor cu vârste de peste 25 de ani, incluzând pentru prima dată categoria de vârstă 20-24 de ani.

Decizia FRPNM se încadrează în normele adoptate de European Aquatics, care pregătește cel mai important concurs internațional de înot al anului ce va fi găzduit de Slovacia, la finele lunii august.

'La nivel european, s-a decis preluarea acestei categorii de vârstă, 20-24 de ani, în categoria Masters, pentru a-i păstra alături pe cei care s-au retras din activitate și a rămâne în lumea sportului, pentru sănătate, revederea unor prieteni, pentru concursuri fără stresul unor obiective, timpi sau medalii', a declarat, pentru AGERPRES, Carmen Bunaciu, reprezentanta Comisiei masters în Biroul federal al FRNPM.


Foto: (c) SIMION MECHNO / AGERPRES FOTO

Pentru unii participanți la Campionatul Național din Drobeta-Turnu Severin, concursul a avut ritm și un plus de spectaculozitate, inclusiv datorită tinerilor care au revenit în apă și au impus un ritm mai alert, iar pentru alții a fost un bun prilej de a-și revedea prietenii sau de a concura pentru prima oară, după 23 de ani, în România.

Legitimată la clubului ACE Swimming din Suceava, Ramona Băbălean a concurat pentru prima dată anul trecut la un Campionat masters, acolo unde la categoria ei de vârstă a doborât un record național, la proba de 100 metri bras, iar la finele săptămânii trecute și-a doborât propriul record și a mai stabilit două.


Sursa foto: Ramona Băbălean / Arhiva personală

'Am participat la concurs alături de oameni tineri, mult mai tineri decât mine, dar și alături de oameni mult mai în vârstă. Cum a fost? Inspirațional. Sper ca, noi, cei cu experiență, nu vreau să spun în vârstă, să fim un exemplu pentru tinerii sportivi, să îi inspirăm. Să nu renunțe la un vis, la o pasiune, doar pentru că li se pare că e greu. Să continue', a afirmat Ramona Băbălean.

Celelalte două recorduri naționale pe care și le-a adjudecat la categoria de vârstă 50-54 de ani au fost la probele de 50 de metri și 200 de metri bras.

'Am reușit să mă autodepășesc. Avem în gând să-mi îmbunătățesc toți timpii la probele la care participam, însă nu m-am gândit că voi reuși să dobor trei recorduri naționale la categoria mea de vârstă. Totuși unul era în plan, la 100 metri bras. Celelalte două au fost bonus', spune zâmbind înotătoarea din Suceava.

Alți foști înotători au venit din țările în care s-au stabilit pentru a-și revedea prietenii făcuți în timpul competițiilor din străinătate și a concura pentru clubul din localitatea natală. Este cazul gălățeanului Bogdan Androne, care a început să înoate în urmă cu aproape 40 de ani, atunci când a fost dus la bazinul de înot de mama lui căreia îi era teamă că fiul ei s-ar putea îneca într-o baltă lângă care se juca.

'Cea mai neplăcută amintire legată de înot a fost când antrenorul mi-a spus că a vorbit cu mama și că nu mai am voie în bazin. Mă pregăteam să dau la facultate, iar mama a considerat că nu pot face și sport și carte în același timp. Eu mi-am dorit mult o carieră în înot. În anii 1990, sportul a decăzut foarte mult în România. Practic, se finanța doar fotbalul. Decizia mamei fost o lovitură foarte mare pentru mine, fiindcă nu mi-a dat de ales. Și m-a marcat foarte mult. În următorii 15 ani, nu am mai intrat într-un bazin, iar apoi nu am intrat ani la rând într-o apă mai adâncă de genunchi. Și nu am mai vorbit cu mama mea mulți ani', a declarat Bogdan Androne.


Foto: (c) Luisiana Bîgea / AGERPRES

Relația fiu-mamă s-a îmbunătățit însă în ultimii ani. El a revenit în lumea înotului în anul 2017, după ce s-a stabilit în Țările de Jos, în cadrul clubului Sassenheim și a participat la numeroase competiții internaționale, anul trecut clasându-se pe locul al nouălea la nivel mondial în proba de 200 metri bras.

'Sportul înseamnă efort. Pregătirea pentru un concurs presupune inclusiv managementul timpului. În restul timpului, sportul este stil de viață, face parte din obiceiurile săptămânale. Pregătirea pentru un campionat este grea. Anul trecut, înainte de Singapore, efectiv mă târam la bazin. Erau zile când mă întrebam ce caut eu în bazin. Dar exact acele momente grele definesc un sportiv de performanță', afirmă Bogdan.

Participă în mod regulat la campionatele naționale din Olanda și vede diferențele dintre cele două lumi.

'Sportul este un mod de viață în Olanda și majoritatea participanților la competițiile masters nu au renunțat niciodată la antrenamente și viața sportivă, în timp ce în România, mare parte din participanți au întrerupt activitatea competițională și sportivă pentru o anumită perioadă și s-au reconectat cu înotul după mulți ani. Deci, nivelul competițional este foarte ridicat comparativ cu cel de aici. În plus, la campionatele din Olanda sunt cam de șase ori mai mulți participanți decât în România, concursul durează mai mult, pentru că are și mai multe probe, în timp ce în România sunt probe la care participă doar unul sau doi sportivi', a afirmat Bogdan Androne.


Foto: (c) Luisiana Bîgea / AGERPRES

Pentru el, concursul din Drobeta-Turnu Severin, în timpul căruia a câștigat cinci medalii, a fost special, cu atât mai mult cu cât a înotat pentru prima dată pentru un club din orașul natal, Aqua Sport Galați.

'Pentru mine, a fost o completare a unui ciclu de când m-am despărțit de înot și o reconectare la clubul de înot la care m-am format. În prima zi a competiției, am fost foarte emoționat. Atunci când au intrat arbitrii în bazin, mi s-a făcut pielea de găină, iar când s-a cântat imnul național mi-au dat lacrimile. A fost pentru prima oară când am participat la o competiție și s-a cântat imnul național. A fost un moment emoționant. M-am simțit extraordinar', a mai spus Bogdan Androne.

Concursurile sportive sunt inspiraționale și pentru cei care nu au înotat când erau copii.

'Intram în apă când eram mică, dar nu-mi amintesc dacă-mi plăcea sau nu, însă mama mă ținea lângă ea. Ei îi era teamă de apă și nu intra niciodată mai mult de genunchi, prin urmare nici eu nu am ajuns la apă mai mult de genunchii mamei mele și probabil am dezvoltat o frică de apă. Nu-mi dau seama. Soțul meu este pasionat de apă și înot, lucru care m-a impresionat, dar tot nu m-a făcut să-mi înving această temere. L-am însoțit însă la concursuri de înot și am văzut oameni de toate vârstele, fericiți și care m-au făcut să realizez că dacă nu am învățat când eram mică, încă nu e târziu să învăț. Acum trei ani, l-am însoțit pe Bogdan la Campionatul Mondial masters din Japonia. Bogdan participa din partea unui club olandez de înot și acolo am văzut un grup de români care flutura steagul României și am mers la ei și i-am cunoscut, am povestit, ne-am împrietenit. În acel grup era un domn în vârstă. Avea 84 de ani, iar povestea lui a fost foarte faină. S-a apucat de înot la vârsta de 78 de ani. Era extrem de haios, glumea despre experiența lui în apă, despre cât de delicat este ca la vârsta lui să călătorești și să faci toate astea. Cred că de atunci mi s-a inoculat ideea că aș putea să învăț să înot', a povestit Luciana Androne.

A început să ia lecții de înot la finele anului trecut, iar luna aceasta a participat la prima ei competiție din Olanda, la o ștafetă a familiei pe care nu a câștigat-o.

'Mi-a fost foarte frică la start de competiție. Nu am auzit fluierul de start, atât de emoționată eram, dar de-ndată ce m-am pornit s-au dizolvat toate temerile și chiar mi-a plăcut. Am ieșit primii ca timp, dar nu am luat premiu pentru că diplomele se acordau în funcție de originalitate. Acum, cochetez cu ideea de a participa la o competiție masters în viitor. (...) Când eram copil, am făcut tenis de câmp, handbal, iar în Olanda particip la competiții regionale de tenis de câmp. Tenisul a fost marea mea dragoste, dar am renunțat pentru că îmi era rușine să pierd. Nu am vorbit despre asta la vremea respectivă și nu știa nimeni de frica mea. Am descoperit-o adult fiind, când m-am înscris la un club de tenis în Olanda și nu am participat în primii ani la nicio competiție și nu înțelegea nimeni de ce', a mărturisit Luciana Androne, în vârstă de 46 de ani.

Poveștile din lumea sportului românesc sunt multe, unele dureroase, altele hazlii, însă activitatea fizică, la fel ca arta, alături de prieteni, se dovedește a fi, până la urmă, cel mai bun mod de a-ți petrece timpul liber. AGERPRES/(A, AS - redactor: Luisiana Bîgea, editor: Mihai Țenea, editor online: Adrian Dădârlat)