reportaj
88 articole
BIBLIOTECA AZI / Botoșani: Bibliotecile rurale din județ, între pasiune și dezinteres (GALERIE FOTO/VIDEO)
''Carte frumoasă cinste cui te-a scris''. Versul lui Tudor Arghezi a fost poziționat la loc vizibil pe un raft al Bibliotecii Comunale din Corni, nu doar ca un semn de apreciere pentru autorii celor aproape 30.000 de volume de carte din acel imobi
REPORTAJ/Întâlnirea Sașilor din Transilvania, la Șona, în județul Alba
Aproape 1.000 de sași din Austria, Germania și din comunitățile din România, din Bistrița, Brașov, Făgăraș, Mediaș, Sibiu, Sighișoara sau Sebeș, au participat, sâmbătă și duminică, la cea de-a 36-a ediție a întâlnirii Sașilor din Transilvania, găzduită de Șona, un sat de pe Valea Târnavei Mici, locuit, până în 1990, aproape în totalitate numai de sași. 'în primii ani, întâlnirea a fost la Biertan, iar în 2007, când a fost Capitală Culturală Europeană, s-a decis să se facă la Sibiu, fiindcă era acest important eveniment. După aceea, comunitatea a decis că ar fi frumos ca această serbare să o facem itinerant, în diferite localități. La început au fost marile orașe, Brașov, Bistrița, Mediaș, Sighișoara etc. și după aceea ne-am dat seama că, de fapt, ar fi frumos să cunoaștem și localitățile puțin mai mici. Organizatorul principal e Forumul Democrat al Germanilor din Transilvania, colaborăm desigur cu Biserica Evanghelică, cu autoritățile locale, cu asociațiile sașilor din Germania care participă. Acum, pentru fiecare ediție, localitățile care doresc să fie gazde depun un fel de candidatură și consiliul de conducere al Forumului decide din cei care și-au depus candidatura unde va avea loc evenimentul', a explicat, pentru AGERPRES, directorul executiv al Forumului Democrat al Germanilor din Transilvania, Wienfried Ziegler. El a adăugat că motto-ul ales pentru această ediție a întâlnirii Sașilor din Transilvania este 'Tineretul mișcă Transilvania'. Wienfried Ziegler a apreciat implicarea autorităților locale și a asociațiilor care au contribuit la organizarea ediției de la Șona, respectiv Primăria Comunei Șona, Asociația Șona Connect și Heimatortsgemeinschaft Șona (H.O.G. Schonau). 'Am fost foarte impresionați. Sunt puse steagurile, sunt afișe, semne și foarte multe lucruri de infrastructură, stații de amplificare. Am impresia că în localitățile mai mici comunitatea e mai închegată și mai dornică de implicare. în localitățile mai mari, e mai birocratic să spun așa, nu neapărat negativ, dar se văd diferențele', a spus Wienfried Ziegler. Primarul comunei Șona, Florin Mărginean, a declarat că localitatea a fost anunțată în februarie că va găzdui ediția din acest an, moment din care au început pregătirile. Străzile principale au fost asfaltate recent, iar cu fonduri europene au fost modernizate Căminul Cultural, Școala și sediul Primăriei. Pentru sașii plecați din Șona, întâlnirea a fost și un prilej de a reveni în satul natal și de a-și revedea locurile copilăriei. Soții Sara și Danniel Gahl au venit vineri, împreună cu fiica și nepoatele lor, iar acestea au putut vedea pentru prima dată satul de origine al familiei. 'Șona este o comună foarte frumoasă, casele au fost renovate. Am venit, vineri, cu fiica și nepoțelele, ne-am plimbat prin sat și le-a plăcut foarte mult satul meu natal. Ele sunt născute în Germania. Fiica, în 1985, nepoatele, în 2006 și 2010. Fiica a mai fost aici în 2013 cu noi, nepoatele doar acum', a spus, pentru AGERPRES, Sara Gahl. Ea a emigrat în Germania în 1983, la 23 de ani, iar acum este a patra oară când revine în satul natal. 'Eu m-am dus prin căsătorie. Soțul plecase în 1980 cu familia, s-au stabilit la 60 de kilometri lângă Nurnberg. Părinții au venit după mine, după 6 luni, în aprilie 1984. Eu am mai venit în Șona în 1986. După 14 ani iar am venit, în 2000, apoi în 2013 și acum a patra oară. în anul ăsta am văzut că este un sat foarte frumos. Părerea mea este că este un sat românesc, nu mai este săsesc acum. Doar biserica și turnul. Și școala s-a schimbat cu totul. Sunt 42 de ani, totuși. Este un semn foarte bun, că în anii ăștia cetățenii români din sat au făcut foarte mult. Am fost mult impresionată, casele sunt foarte îngrijite', a afirmat Sara Gahl. Plecată de 42 de ani din România, femeia vorbește încă bine limba română. 'Cu soțul vorbim săsește acasă, copiii numai nemțește. Româna, ei nu o știu. Chiar mi-a zis nepoțica cea mare 'bunica, de ce nu ne-ai învățat românește?'. Nu e prea târziu, dacă vor, pot să învețe limba română. Câteodată mai uit unele cuvinte și trebuie să mă gândesc, dar limba română nu o să o uit niciodată', a mărturisit aceasta. Și Susana Konnerth, originară tot din Șona, stabilită în zona Koln, vorbește foarte bine limba română. 'Am plecat în 1990. Am mai venit în 1992, după aia am mai fost și în 1996, și în 2001. întotdeauna cînd veneam după câțiva ani, era tot mai dezvoltat în sat. Am fost foarte bine primiți în casele de unde am plecat - noi am vândut casa noastră, dar oricând puteam veni acolo în vizită. Vecinii noștri nu i-am uitat niciodată, prima dată la vecini venim', a spus aceasta. Sașii originari din Șona, deși răspândiți în Germania, continuă să păstreze legătura prin intermediul unor comunități organizate după modelul celor existente în satul natal. 'Așa cum am avut tradițiile aici, aveam cinci 'țighidișuri', așa ne-am împărțit comunitatea și acolo, în cinci comunități. Avem întruniri acolo, iar când ne întâlnim suntem tot cu gândul cum a fost viața aici', a adăugat Susana Konnerth. Din 1979, sașii din Șona se întrunesc în Germania o dată la doi ani, iar din 1995 s-au constituit și acolo în 'comunitatea vecinilor', 'țighidiș', după modelul din satul natal. 'Comunitatea vecinilor' din care făceau parte toți bărbații căsătoriți este cea mai veche formă de organizare a sașilor, adusă probabil din locurile de emigrare. în Șona erau cinci astfel de comunități, iar în 1995, pentru ușurarea comunicării între șonenii care locuiesc în Germania și Austria s-a decis ca aceste zone să fie împărțite în cinci comunități ale vecinilor, așa cum erau odinioară în satul natal. De altfel, din 2003, 'comunitățile vecinilor' realizează, prin sprijinul financiar, în mod regulat reparațiile necesare la biserica evanghelică și casa parohială din Șona și se îngrijesc în mod special ca cimitirul unde odihnesc rudele lor să fie întreținut. La biserica fortificată din Șona a avut loc duminică, după mai mulți ani, o slujbă religioasă, la finalul căreia fostului președinte al Consiliului Județean Sibiu Martin Bottesch i-a fost decernată Steaua de Onoare a Federației Sașilor. Biserica, construită între 1520 și 1550, în formă de sală, dedicată Sfântului Matei, s-a dovedit neîncăpătoare pentru numărul mare de participanți. Printre aceștia s-au aflat și soții Johanna și Fritz Ziegler, care în Germania au condus condus comunitatea sașilor din Koln. Aceștia au participat la aproape toate cele 36 de ediții ale întâlnirii Sașilor din Transilvania. De altfel, în prezent, soții Ziegler locuiesc câteva luni pe an în România, în Șoala, județul Sibiu, unde au achiziționat casa parohială din satul natal. 'Eu am făcut liceul pedagogic, iar în Germania am lucrat 18 ani ca învățătoare. Soțul a plecat în Germania în 1978, iar eu în 1979. Cum merg alții (pensionarii germani - n.r.) în Spania, noi venim acasă. Am cumpărat casa parohială. Noi am avut contact cu satul natal continuu. Fiul nostru s-a întors și a stat cu nevastă nemțoaică la Șoala timp de 10 ani, s-a ocupat de cai. După ce au avut copii, au plecat. Noi am tot revenit. De când suntem pensionari, ultimii cinci ani venim și stăm toată vara', a declarat, pentru AGERPRES, Johanna Ziegler. Programul de sâmbătă a inclus excursii în podgoriile de la Jidvei și vizitarea Castelului Bethlen, precum și drumeții prin podgoriile din Șona. După deschiderea oficială a întâlnirii Sașilor, a avut loc prezentarea tradiției 'Rinnenfest' - dialog între doi țărani, în organizarea H.O.G. Schonau (Asociația Șonenilor în Germania). Este vorba despre un obicei unic în Transilvania, 'La Șipote', desfășurat, de obicei, în duminica înainte de Rusalii, pe care sașii șoneni l-au prezentat, după emigrare, și la diverse festivaluri în Germania. Obiceiul datează de la mijlocul secolului al XIX-lea, după ce sătenii au cumpărat terenurile agricole de la nobili, fiind în mod deosebit interesați să întrețină cele opt șipote (izvoare - n.r.) de pe hotarul satului, pentru a avea apă de băut atunci când mergeau la munci agricole. în holul Căminului Cultural a fost amenajată expoziția 'Șona - o comună multietnică, trecut, prezent și viitor'. Tot în incinta Căminului Cultural a avut loc un concert aniversar, urmat de o seară de dans cu Zinphony-Band și Trio Saxones. Pentru copii au fost organizate activități și momente de divertisment în Grădina de Joacă Șona Connect, iar pentru tineri au fost pregătite ateliere și jocuri. Duminică, după slujba festivă, s-a desfășurat parada porturilor populare, urmată de un program cultural cu momente de dans popular și muzică de fanfară. întâlnirea grupurilor de dans popular săsesc din Transilvania a avut loc în același timp cu întâlnirea Sașilor din Transilvania. Șona, localitate aproape în totalitate săsească până în 1989, nu mai are în prezent locuitori sași, însă 'Schonau' a rămas pentru cei plecați în Germania și Austria satul natal în care revin, la câțiva ani, pentru a-și revedea locurile de origine. AGERPRES/(A, AS - redactor: Marinela Brumar, editor: Mihai Simionescu, editor online: Andreea Preda) Foto: (c) Marinela Brumar/AGERPRES
REPORTAJ Bihor: De la opincile din cauciuc la plăcintele pe lespede, gusturile și meșteșugurile tradiționale - aduse la târg
Gusturile, meșteșugurile și poveștile Bihorului se întâlnesc, în acest weekend, la Oradea, unde Consiliul Județean Bihor organizează, pe 19 și 20 septembrie, o nouă ediție a evenimentului 'Gusturi și tradiții DE BIHOR'. În parcul d
REPORTAJ/Bihor: Rețete tradiționale, cântece populare și fotografii de odinioară, la Zilele Culturii Slovace
Găluște cu brânză și jumări, plăcinte de cartofi, fotografii vechi, cântece și costume tradiționale - toate îi așteaptă pe vizitatori, sămbătă și duminică, în Cetatea Oradea, devenită, în acest weekend, locul în care comunitate
REPORTAJ Un mic muzeu feroviar a pus gara Bistrița Nord în ghidul drumeților de pe Via Transilvanica
Gara Bistrița Nord din municipiul reședință a județului Bistrița-Năsăud a fost inaugurată în urmă cu 140 de ani, în principal în scop economic, zona fiind cunoscută pentru exploatările miniere și forestiere și pentru plantațiile pomicole. Nu este considerată un important nod feroviar, iar în prezent îi străbat peroanele cei care fac naveta la locul de muncă, studenții care merg la Cluj, pensionarii care merg la băi sau persoanele care au diverse treburi prin Capitală și călătoresc cu trenul de noapte. De câteva luni, însă, prin gara Bistrița Nord au început să fie observați turiști cu rucsacuri în spate, îmbrăcați sportiv și încălțați cu pantofi de trekking. Unii nu vorbesc limba română. Sunt drumeți de pe Via Transilvanica (VT), în căutarea locului din gară unde li se poate aplica, în Carnetul Drumețului, ștampila oficială a 'drumului care unește'. Locul pe care îl caută este un mic muzeu feroviar înființat de un ceferist pensionar, într-o sală unde în trecut se depozitau bagaje de mână, aflată în imediata vecinătate a caselor de bilete. Este al cincilea punct din Bistrița unde pot fi găsite ștampilele VT; celelalte sunt trei cafenele și un hotel. Este, așadar, un loc cu poveste, cu istorie și cu un muzeograf de ocazie foarte deschis și posesor al unui umor fin, ironic pe alocuri. Sorin Tisa este ceferistul pensionar care 'administrează' Muzeul feroviar din gara Bistrița Nord. Are 65 de ani și, de când se știe, a locuit la doi pași de gară. Născut într-o familie de feroviari, cu bunici și părinți ceferiști, cu soția angajată la CFR, a copilărit și s-a maturizat într-o locuință de serviciu aflată în proximitatea gării, iar acum locuiește la bloc - situat, evident, lângă gară. 'Cum îmi place să glumesc, cred că, sută la sută, primele sunete pe care le-am auzit din casă, la câteva luni după ce m-am născut, au fost cele ale locomotivelor, adică plecările și sosirile din stația Bistrița', este concluzia amuzantă la care a ajuns Sorin Tisa. 'Gara, pentru mine, este a doua casă', a completat el, începând să povestească cum venea după sifon la nea Danciu, la bufetul gării, mergea să se tundă la frizeria din zona gării sau cum se îmbăia sâmbăta la dușurile de la depoul de locomotive, unde curgea apă caldă non-stop, pentru că acasă se putea spăla doar la lighean. A început să lucreze la CFR în 1979, în domeniul instalațiilor de comunicații, și s-a pensionat 'forțat' în data de 16 octombrie 2013, la ora fixă, după cum spune, la 08:31, când drezina în care se afla alături de mai mulți colegi a colizionat un tren de marfă. Au fost 16 răniți, el s-a numărat printre aceștia, a suferit fracturi de bazin și a fost nevoit să intre în pensie de invaliditate, pentru ca în anul următor, când a îndeplinit condițiile, să se pensioneze oficial. Spune că se gândea la un muzeu feroviar încă de când era în activitate și a încercat să recupereze cât mai multe obiecte scoase din uz sau abandonate prin cantoane, magazii sau poduri. 'Ideea era de mult în capul meu, în mintea mea, și parcă o vizualizam, așa. Mergând prin gări și prin stații, în deplasări - mai mult până la Sighetu Marmației, Beclean pe Someș, Dej Călători și pe partea până la Ilva Mică, dar și cu mașina în ultimii ani, am început să adun obiecte pentru muzeu. Din gările părăsite, am recuperat, practic, ce am mai găsit. A fost o recuperare și o redare la viață a lor. Ceea ce vedeți aici sunt din cantoane, din gări, din multe magazii, sunt instalații care au fost scoase din uz', a relatat Sorin Tisa, pentru AGERPRES. Micul muzeu feroviar de la Bistrița este locul unde poți vedea zeci de modele de telefoane de serviciu, de la cele cu fir și disc până la primele modele de telefoane mobile, un telegraf, o presă de datat bilete de tren din carton, felinare și lanterne folosite la semnalizare, ștampile care se aplicau pe permise de călătorie sau bilete, un birou de impiegat dotat cu o lampă pe gaz, ceasuri de buzunar pe care le primeau impiegații de mișcare la angajare, fluiere, uniforme vechi folosite de conductorii de tren, genți de valori de la serviciul de coletărie-mesagerie, manuale de instruire a angajaților CFR, fotografii vechi cu gări și cu foști angajați. Spațiul i-a fost pus la dispoziție de către CFR după finalizarea lucrărilor de modernizare a gării Bistrița Nord în toamna lui 2014, și, din anul următor, a început să aducă, pe rând, toate obiectele colecționate, care spun o parte din istoria feroviară locală. Muzeul nu este deschis permanent, cei interesați să îl viziteze îl pot suna pe Sorin Tisa la numărul de telefon afișat, iar el vine și le deschide ușa spre universul pe care îl numește a doua casă. Muzeul este una dintre atracțiile din săptămâna 'Școala altfel', iar Sorin Tisa este nevoit, din cauza spațiului mic, să îi primească pe rând pe elevi, în grupuri restrânse. Din 2019, muzeul are și pagină de Facebook, unde sunt publicate fotografii cu vizitatorii, instantanee cu locomotivele și trenurile care ajung în gara Bistrița Nord sau cu vagoane vechi, detalii despre acțiunile organizate de Asociația Mocănița Transilvaniei la care este invitat și Tisa sau despre diverse activități feroviare. De câteva luni, în fotografiile publicate pe pagina de socializare apar și drumeți de pe Via Transilvanica. Cei mai mulți sunt din România, ne spune Sorin Tisa, dar a primit și oaspeți din Germania și Franța. Vin în general singuri sau în grupuri mici, de două-trei persoane, dar a avut parte și de un grup de peste zece persoane, care și-au dorit să aibă aplicată ștampila VT de la micul său muzeu. Reacția drumeților la vederea colecției sale? 'Rămân plăcut impresionați, pentru că gândiți-vă numai în țară câte muzee feroviare sunt. (...) Gara, că ne place, că nu ne place, este o poartă de intrare în oraș', a afirmat Sorin Tisa. Pe lângă muzeu, vizitatorii mai pot admira, în fața gării, și o locomotivă cu aburi fabricată în 1947 la Reșița, sub licență germană, pe care Sorin Tisa speră să o vadă cât mai curând restaurată. Planuri de viitor pentru muzeu? Și-ar dori un spațiu mai mare, care să îi permită să expună în condiții mult mai bune obiectele adunate de-a lungul anilor, dar și să organizeze ateliere creative pentru copii. Pentru că iubește nu doar viața de ceferist, ci și meșteșugul, fiind unul dintre meșterii populari prezenți la mai toate târgurile organizate în Bistrița, cu creații realizate din lemn și resturi de materiale lemnoase, carton, conuri de brad și alte materiale reciclate. Cât stă în puterile sale, nu lasă nimic să se piardă. *** Proiectul privind înființarea traseului de cale ferată Dej-Beclean-Bistrița a fost conceput de către Societatea Căilor Ferate din Valea Someșului, potrivit documentelor păstrate la Serviciul Județean al Arhivelor Naționale. Lucrările au fost efectuate în perioada 1885-1886, iar inaugurarea liniei ferate, în lungime de peste 60 de kilometri, și a stației Bistrița a avut loc la data de 3 mai 1886. în același an, a fost finalizată linia de cale ferată Mureș-Luduș-Bistrița, a cărei construcție a durat șase ani. Aceste investiții au fost sprijinite de comunitatea orașului Bistrița, atât financiar, cât și prin punerea la dispoziție a terenului pe care s-a construit stația. Spre finalul anului 1898, avea să fie inaugurată linia de cale ferată care lega Bistrița de Bistrița Bârgăului, destinată trenurilor de marfă și de călători. Actualmente, aceasta este utilizată doar de un operator feroviar privat de transport călători. După unirea Transilvaniei cu patria mamă, în gara Bistrița avea să ajungă, în data de 26 mai 1919, chiar trenul regal, în care se aflau Regele Ferdinand și Regina Maria, aflați în turneu prin teritoriile românești, după Marea Unire. Aspectul din prezent al gării Bistrița Nord se datorează lucrărilor de modernizare finalizate în 2014, în urma unui proiect în valoare de 56,5 de milioane de lei, care a beneficiat de finanțare europeană și națională. AGERPRES / (A, AS - redactor: Tina Dumitrescu, editor: Marius Frățilă, editor online: Anda Badea) Foto: (C) TINA DUMITRESCU/AGERPRES
REPORTAJ Tulcea: Periprava, satul de la marginea războiului declanșat de Rusia în Ucraina
Numărul turiștilor care au vizitat anul acesta satul Periprava, localitate aflată pe malul Dunării, la granița româno-ucraineană, a scăzut cu aproape 75% din cauza războiului declanșat de Rusia în țara vecină, localitatea care are toate
BIBLIOTECA AZI/ Vaslui: 'BiblioHub', o șansă pentru revigorarea bibliotecilor și un moment de reflecție pentru autorități
Proiectul 'BiblioHub', cu o valoare totală de 3,5 milioane de lei, finanțat prin PNRR și încheiat în iunie 2026, a însemnat modernizarea și digitalizarea a 29 de biblioteci publice din județul Vaslui. Astfel, în ultimii trei ani, au fost
REPORTAJ/Vrancea: Robotica, din laboratorul de performanță către școli sau când elevii învață de la alți elevi
într-o sală a Colegiului Național 'Alexandru Ioan Cuza' din Focșani, distanța dintre profesor și elev s-a redus, pentru câteva ore, la doar câțiva ani. Adolescenții echipei de robotică AICitizens, obișnuiți cu programarea, proiectarea 3D și competițiile, au devenit ei înșiși profesori pentru câțiva zeci de elevi de la mai multe școli din județ. Astfel, cei mici descoperă și ei cum să programeze un robot, cum să transforme o idee într-un proiect și, poate cel mai important, că tehnologia pe care o văd pe internet poate ajunge și în mâinile lor. Atelierele fac parte dintr-un proiect prin care membrii echipei de robotică a Colegiului 'Cuza' încearcă să ducă mai departe cunoștințele acumulate în competiții, în special către copiii din comunități în care accesul la astfel de activități este mai dificil. Modelul a fost testat și anul trecut, iar rezultatul a depășit granițele județului: una dintre echipele de LEGO înființate la Nereju a ajuns, alături de mentorii săi, la Campionatul Mondial de Robotică din Statele Unite. De această dată, în fața calculatoarelor sunt alți copii, elevi din clasele V- VIII de la școli din Mărășești, Jariștea și Gugești. Unii au mai auzit despre robotică, alții știu câteva lucruri despre programare, iar pentru alții este o premieră întâlnirea cu un robot pe care îl pot face să se miște după propriile comenzi. Irina Curca, liderul departamentului de PR al echipei de robotică AICitizens, spune că proiectul pornește tocmai de la ideea de a face accesibile unor copii din comunități mai mici domenii considerate ale viitorului. 'Este al doilea an în care implementăm un astfel de proiect. Anul trecut am avut un proiect START ONG care avea la bază creșterea impactului în comunitate. Practic, ne propunem ca ceea ce învățăm noi la robotică și tot bagajul de cunoștințe pe care îl acumulăm în cadrul competiției să îl ducem către comunitățile defavorizate. Astăzi i-am introdus pe copii în proiectarea 3D, programare, comunicare și alte domenii de viitor, care sunt însă mai greu accesibile copiilor din astfel de medii. Facem ateliere de formare pentru ca ei să învețe, iar apoi ne propunem să înființăm echipe de robotică LEGO, așa cum am făcut și anul trecut. Una dintre echipele pe care le-am înființat la Nereju a ajuns cu noi la campionatul mondial, ceea ce ne arată că munca pe care o depunem împreună cu acești copii are rezultate', a spus Irina Curca. Elevi care învață de la alți elevi Formula aleasă are ceva aparte: cei care le explică elevilor ce înseamnă un robot, cum se scrie un program sau cum poate fi identificată și rezolvată o problemă din comunitate sunt tot elevi. Sunt doar ceva mai mari și au în spate câțiva ani de competiții, ore petrecute în laborator și experiența lucrului în echipă. Irina spune că tocmai această apropiere de vârstă îi ajută să ajungă mai ușor la cei mici. în urmă cu patru ani, când echipa începea să organizeze asemenea activități, robotica era mult mai puțin cunoscută în comunitatea locală. Acum, copiii vin la ateliere știind deja ce înseamnă un robot, după ce au întâlnit subiectul la școală, pe internet sau în presă. 'Și noi suntem, cumva, niște copii, doar puțin mai mari decât ei. Și noi am început de la o vârstă fragedă. îmi amintesc că atunci când eram eu de vârsta lor robotica nu era la nivelul la care este acum, cel puțin în comunitatea noastră. Comparând atelierele pe care le făceam acum patru ani cu ceea ce facem acum, interesul copiilor este mult mai ridicat. Au auzit despre robotică de pe internet, din presă, de la noi, de la profesori și vin deja cu anumite noțiuni acumulate la școală. Ceea ce ne propunem noi este să luăm ceea ce învață ei la școală și să ducem mai departe, pentru că asta facem și noi în echipa de robotică: îmbinăm ceea ce învățăm la școală cu robotica și cu experiența competițiilor', a explicat, pentru AGERPRES, Irina Curcă. La unul dintre ateliere, copiii au fost provocați să privească dincolo de calculator și să identifice probleme reale din comunitățile în care trăiesc. Tehnologia nu mai apare astfel doar ca un robot care execută o comandă, ci ca un instrument care ar putea oferi, într-o zi, soluții. 'Copiii sunt foarte încântați să afle lucruri noi. Workshopul meu de astăzi s-a bazat pe identificarea problemelor din comunitate și este foarte interesant să vedem cât de multe observă copiii. Cred că sunt foarte receptivi la ceea ce se întâmplă în jurul lor. Au răspuns cu interes la întrebările mele și chiar au venit, la rândul lor, cu întrebări. Este o bucurie să lucrez cu ei', a relatat tânăra. De la câțiva elevi, la o școală întreagă Proiectul nu își propune însă să se oprească la copiii aflați acum în laborator. Ideea este ca aceștia să devină, la rândul lor, mici formatori pentru colegii din școlile lor. în loc ca echipa din Focșani să încerce să ajungă direct la sute de elevi, sunt pregătiți câțiva copii care să ducă mai departe ceea ce au învățat. 'Nu avem cum să mergem în fiecare școală și să lucrăm direct cu un număr atât de mare de copii, dar vrem să îi formăm pe cei mai buni dintre cei mai buni. Ei își dezvoltă abilitățile STEM, de proiectare și de programare, iar apoi, la rândul lor, pot deveni formatori pentru colegii lor. Vrem, totodată, să înființăm echipe FIRST LEGO League în școli, iar așa cât mai mulți copii să aibă o șansă la robotică și la tot ceea ce înseamnă acest domeniu', a afirmat Irina Curca. în laborator, strategia se traduce în lucruri mult mai simple: curiozitate, încercări, greșeli și bucuria primei comenzi care funcționează. Un elev care abia a pășit pragul clasei a V-a, emoționat, căci se afla la primul său interviu, a povestit că a fost foarte încântat de experiență. 'Am venit la acest atelier pentru că mi s-a părut că ar fi distractiv să fac roboți. Robotica se numără printre pasiunile mele, dar e prima oară când am contact cu astfel de roboți. Atelierul a fost tare. Am învățat, de exemplu, că un robot mic poate rezolva o problemă mare. Și cred că și eu aș putea să fac un roboțel din acesta care să rezolve o problemă din comunitatea mea', spune Filip, care a venit tocmai de la Mărășești. O elevă din Jariștea mărturisește că nu se aștepta ca, încă de la primele întâlniri, să ajungă efectiv să programeze roboți. 'Mi se par deosebite aceste ateliere. Nu mă gândeam că voi ajunge chiar să programez roboți și să îi fac să meargă. Sper să descopăr și alte modalități prin care să îi programez și să îi fac să realizeze lucruri complexe. îmi place să citesc, să pictez și să scriu și mi-am dorit chiar să scriu propria poveste. Poate, pe viitor, voi reuși să găsesc și o legătură între lucrurile care îmi plac și ceea ce învăț aici. Atelierul este diferit față de ceea ce știam și sper să aflu cât mai multe', spune Alina Ștefania. Pentru alți copii, pasiunea exista deja înainte de a trece pragul colegiului. O elevă din Gugești arată că invitația la ateliere a venit exact în întâmpinarea curiozității sale pentru robotică și a dorinței de a afla lucruri noi. 'îmi place foarte mult robotica și am vrut să aflu lucruri noi. La atelier am descoperit inclusiv cum se poate construi și proiecta cu ajutorul calculatorului, lucru pe care nu îl mai făcusem, cum să folosesc aplicații despre care nici nu știam că există. Robotica se află printre pasiunile mele, doresc să imi dezvolt această pasiune, chiar dacă pe viitor nu mă văd lucrând în acest domeniu. Sincer, mi-ar plăcea să devin învățătoare', a mărturisit Lavinia Ionelia, de la Școala Gimnazială Gugești. O șansă pentru copiii din comunități mai mici Pentru profesorii care îi însoțesc, miza depășește câteva ore de programare. Directoarea Școlii Gimnaziale 'Profesor Cătălin Toma' din Jariștea, Georgiana Alexandra Șerbu, a venit la Focșani cu 11 elevi și menționează că participarea la proiect continuă o colaborare începută în anul precedent cu echipa de robotică a Colegiului 'Alexandru Ioan Cuza'. 'Avem 11 elevi și mă bucur de fiecare dată să revin aici. Când a venit propunerea de colaborare, nu puteam decât să răspund pozitiv, pentru că elevii mei chiar au nevoie și de altceva, de astfel de experiențe. Am avut o colaborare cu Colegiul 'Cuza' și anul trecut, tot în cadrul unui workshop la care au participat membrii echipei de robotică, iar atunci le-a fost deschis copiilor mei interesul pentru acest domeniu. Anul acesta, când s-a concretizat parteneriatul, am răspuns din nou pozitiv. Din ceea ce am văzut la atelier, este ceva deosebit și, mai ales, foarte util pentru copiii noștri', spune Georgiana Alexandra Șerbu. în spatele proiectului se află și experiența acumulată în ultimii ani de echipa de robotică AICitizens. Directoarea Colegiului Național 'Alexandru Ioan Cuza', Andreea Săndulescu, spune că rezultatele obținute au venit prin muncă susținută și, mai ales, prin capacitatea elevilor de a lucra împreună. Dincolo de participarea la concursuri, o componentă tot mai importantă a activității lor a devenit legătura cu comunitatea și transferul de cunoștințe către elevii mai mici. 'Echipa de robotică a colegiului nostru a evoluat foarte mult în ultimii ani, pentru că elevii au depus o muncă susținută. Cred că unul dintre lucrurile care au adus aceste rezultate este faptul că lucrează foarte bine în echipă, iar acesta a fost și rămâne un punct forte. Au contribuit foarte mult și la imaginea colegiului și suntem foarte mândri de reușitele lor. Dincolo de competiții, ei colaborează foarte mult cu comunitatea locală, dezvoltă proiecte și împărtășesc mai departe ceea ce au învățat. Așa fac și cu elevii din Jariștea, iar acest lucru îi poate inspira pe cei mai mici să urmeze drumul roboticii', a afirmat directoarea Andreea Săndulescu. Un copil din Nereju și drumul spre Mondial Poate cea mai bună măsură a impactului unui astfel de proiect nu se află însă într-un clasament, ci într-o poveste care ar putea explica ce mai bine ce poate însemna întâlnirea unui copil cu robotica la momentul potrivit. în ediția precedentă, o echipă de gimnaziu formată în cadrul proiectului a ajuns la campionatul mondial. în jurul acestei experiențe, s-au format copii care au continuat să vină la club, să observe, să învețe și să își dorească să facă parte, într-o zi, din echipa mare. Unul dintre ei venea dintr-o zonă de munte și fusese implicat în activitatea echipei de gimnaziu. După experiența competiției din Statele Unite, copilul revenea la club ori de câte ori ajungea în oraș, urmărind ce fac elevii mai mari și încercând să învețe de la ei. Dorința de a ajunge la Colegiul 'Cuza' și, mai departe, în echipa de robotică a devenit pentru el inclusiv o motivație pentru școală, astfel că elevul a reușit ulterior să intre la colegiul dorit. Pentru profesoara lui, Gabriela Obodariu, cazul este dovada concretă că impactul unor astfel de proiecte nu se măsoară numai în roboți construiți sau premii câștigate, ci și în ambiția pe care o pot trezi într-un copil. 'Mi se pare o poveste despre cum copiii reușesc să se autodepășească. Nu este tocmai ușor atunci când vii dintr-un sat din zona de munte, iar accesul la astfel de activități este mai dificil. El a fost atât de pasionat, încât venea la club ori de câte ori ajungea în oraș, stătea aici și observa tot ceea ce făceau ceilalți. Și-a dorit foarte mult să ajungă la 'Cuza' și să poată intra în echipa de robotică. A reușit să intre cu 9,70. Pentru mine, acesta este un impact care se simte', a povestit Gabriela Obodariu. Robotica, mai aproape decât pare în câțiva ani, spun membrii echipei, interesul copiilor pentru robotică s-a schimbat vizibil. Dacă la primele ateliere era nevoie să li se explice de la zero ce presupune domeniul, acum mulți vin deja cu întrebări. Au văzut roboți pe internet, au urmărit rezultatele echipelor din județ sau au aflat despre ele de la profesori și din presă. Iar cei care îi întâmpină nu sunt specialiști cu zeci de ani de experiență, ci adolescenți care, nu cu mult timp în urmă, au pus aceleași întrebări. Tocmai de aceea, pentru câteva ore, un laborator de robotică poate deveni un loc în care diferența dintre 'nu știu să fac asta' și 'vreau să încerc' se măsoară în câteva linii de cod și în primul robot care pornește la comandă. Pentru Irina Curca, obiectivul pentru anul acesta rămâne simplu: proiectul să ajungă în mai multe comunități, copiii pregătiți acum să îi învețe, la rândul lor, pe alții, iar în școli să apară noi echipe. 'Ne dorim anul acesta să ne creștem impactul și să ajungem în mai multe comunități. Vrem ca acești copii să învețe, să își dezvolte abilitățile și apoi să ducă mai departe ceea ce au primit aici. Experiența de anul trecut ne-a arătat că se poate: o echipă pe care am format-o la Nereju a ajuns alături de noi la campionatul mondial. Pentru copiii care pornesc acum poate părea un drum foarte lung, dar tocmai acesta este rostul proiectului - să le oferim șansa să înceapă. Și, cine știe, poate vom pleca din nou la campionatul mondial cu o echipă de LEGO', a mai spus Irina Curca. Pentru copiii așezați acum în fața calculatoarelor, Mondialul este încă departe. Mai întâi sunt comenzile care trebuie scrise, piesele care trebuie așezate, întrebările care așteaptă răspuns și satisfacția unui robot care, după mai multe încercări, face exact ceea ce i s-a cerut. Dar exemplul colegilor mai mari le arată că între un prim atelier într-o sală de clasă și o competiție internațională poate exista un drum. Iar uneori, totul începe cu cineva de aproape aceeași vârstă care îți spune: 'și eu am început la fel'. AGERPRES / (A - redactor: Dana Lepădatu, editor: Marius Frățilă, editor online: Simona Aruştei)
REPORTAJ/Sălaj: Castelul Bánffy din Nușfalău, reședința nobiliară care renaște după decenii de degradare
La marginea satului Nușfalău, în județul Sălaj, zidurile Castelului Bánffy păstrează încă ecoul unei epoci în care reședințele nobiliare din Transilvania erau adevărate lumi în miniatură. Ridicat, cel mai probabil, în a dou
BIBLIOTECA AZI/ Brăila: La Chiscani, roboții prind viață lângă povești, semințe și ii românești
Pe holul Bibliotecii Comunale Chiscani se află o bicicletă neobișnuită, care transformă mișcarea în energie electrică și poate fi folosită pentru încărcarea unui telefon. Este invenția copiilor din Clubul CODE Kids al bibliotecii, premi
REPORTAJ Tulcea: Cotele scăzute ale Dunării favorizează turismul lent sau sustenabil
Cotele scăzute ale Dunării favorizează turismul sustenabil, realizat cu bărci fără motoare sau cu motoare de capacitate redusă care nu afectează ecosistemele, coloniile de pelicani din Deltă putând fi văzute mai des pe canalele rezervați
REPORTAJ/Buzău: Înscris la 9 ani în clasa I pentru că părinții nu au avut bani de haine; zeci de copii, la limita sărăciei
Mulți copii din municipiul Buzău își împrumută hainele sau încălțămintea pentru a merge la școală, în situația în care părinții lor nu dispun de resursele financiare necesare pentru un trai decent, un băiat fiind înscris în clasa
REPORTAJ/Tulcea: Turismul specializat din Delta Dunării a crescut cu cel puțin 15% față de anul trecut
Numărul turiștilor care vin în Rezervația Biosferei Delta Dunării (RBDD) pentru a observa păsările, pentru a face mișcare în aer liber, cu caiacul și cu bicicleta, dar și pentru fotografii de natură a crescut anul acesta cu cel puțin 15
BIBLIOTECA AZI/Alba: Doar două biblioteci comunale funcționale pe Târnave, la Mihalț și Șona
'Cărțile ne sunt prieteni statornici, ne sunt sfetnici și nu ne contrazic. Cărțile care ne plac sunt și urne de amintiri!', un citat din scriitorul Mihail Sadoveanu, este mesajul care îi întâmpină, încă de la intrare, pe cititorii ce fre
REPORTAJ/ Mureș: Cum a salvat un constructor privat noul Institut al Inimii, sfidând falimentul și blocajele statului (GALERIE FOTO)
Noul Centru Chirurgical Cardiovascular din cadrul Institutului de Urgență pentru Boli Cardiovasculare și Transplant (IUBCvT) Târgu Mureș este o realitate palpabilă, un proiect de succes la nivel național, finanțat prin Planul Național de Re
BIBLIOTECA AZI/ Dâmbovița: Ocnița și puterea unei biblioteci - cum o bibliotecară schimbă viața comunității (FOTO/VIDEO)
Biblioteca din comuna dâmbovițeană Ocnița a devenit mult mai mult decât locul unde se împrumută cărți, copiii vin la ateliere, adulții participă la cursuri, localnicii aduc semințe și obiecte lucrate de ei, iar tradițiile din comună s
REPORTAJ/Tulcea: Artiști din toată țara transformă piatra în povești la Delta Art Camp
Sculptori din diferite zone ale țării participă, începând din această săptămână, la proiectul cultural Delta Art Camp, inițiat de Primăria municipiului Tulcea, eveniment care se va încheia la finele săptămânii viitoare și care inclu
REPORTAJ/ Voluntarii Crucii Roșii - oameni care aleg să dăruiască timp și speranță celorlalți (GALERIE FOTO)
Într-o lume în care gesturile de solidaritate par tot mai greu de găsit, iar voluntariatul este adesea confundat cu o activitate care dă bine în fotografii sau pe rețelele sociale, există oameni care își dedică ani din viață fără să a
REPORTAJ/Mureș: Cum a renăscut memoria sculptorului Obeliscului din Costinești în inima copiilor din Zau de Câmpie
Memoria lui Wilhelm Demeter (1936-2016), unul dintre cei mai importanți sculptori și mozaicari români contemporani, recunoscut la nivel național pentru realizarea monumentului-simbol al litoralului românesc, Obeliscul din Costinești, a renăsc
BIBLIOTECA AZI/ Covasna: Biblioteca actuală - între foșnetul paginii și ritmul alert al lumii digitale
Într-o bibliotecă, timpul pare să curgă altfel. Când treci printre rafturile cu cărți, ai impresia că lumea își încetinește ritmul, deși, dincolo de ferestre, telefoanele sună, mesajele se succed, iar informația se schimbă de la o or
REPORTAJ Sălaj: Scoicile ca mărturie - acumularea Vârșolț, la cel mai scăzut nivel din ultimii zece ani (GALERIE FOTO)
Lacul de acumulare Vârșolț, una dintre sursele de apă potabilă pentru mai multe localități din județul Sălaj, inclusiv municipiul Zalău și orașul Șimleu Silvaniei, a ajuns la cel mai scăzut volum de apă din ultimii zece ani, pe fondul
REPORTAJ Tulcea: Prima dronă căzută în interiorul Parcului național Munții Măcinului
Exploziile dronelor folosite de Rusia în războiul împotriva Ucrainei care ajung pe teritoriul României nu-i mai sperie pe tulcenii aflați în comunitățile de pe malul Dunării, însă zborul la joasă înălțime al aparatelor îi alertează
REPORTAJ/Mureș: Balul de pe ulițele din Iernuțeni va reînvia spiritul satului transilvanean pe asfaltul din Reghin
În era în care marile magazine au devenit principalele spații de socializare, iar goana zilnică ne izolează în spatele ecranelor, o comunitate de la marginea Reghinului refuză să își uite rădăcinile și a decis să redeschisă porțile t
VIDEO REPORTAJ Iași: În turnul din Palatul Culturii trecutul vorbește cu prezentul prin info-holograme
în podul Palatului Culturii din Iași timpul are, începând de joi, o altă dimensiune. Nu este doar o noțiune care se măsoară cu acele unui ceasornic, ci se aude în mecanismul carillonului din Turnul cu Ceas, care la fiecare oră exactă cântă 'Hora Unirii', iar din această ză se și vede cu ajutorul tehnologiei și Inteligenței Artificiale care aduce trecutul în fața vizitatorilor. Printre roțile dințate, grinzile vechi și sunetul mecanismului care a măsurat timpul de mai bine de un secol, într-un mod neașteptat o lume de ieri întâlnește viitorul. Inginerul german Johann Friedrich Weule jr., proprietarul fabricii care a construit carllionul Palatului Culturii, stă într-un colț sub forma unei info-holograme care îi întâmpină pe vizitatori și le vorbește celor care sunt dispuși să-i descopere povestea. Până acum era o imagine aproape imposibil de imaginat pentru mulți dintre noi. Cu o simplă apăsare de buton info-holograma începe să vorbească, folosind un limbaj natural, despre Palatul Culturii, despre istoria Turnului cu Ceas, despre mecanismul ceasului din turn. Info-holograma răspunde în română, engleză și franceză doar dacă sunt întrebări referitoare la Palatul Culturii și Turnul cu Ceas. 'încercăm din ce în ce mai mult să aducem tehnologia în viața muzeistică, să aducem elemente care să îi atragă pe cei mici, dar mai ales să fie la disponibilitatea turiștilor noștri, indiferent de naționalitatea lor. Am găsit în arhivele din Berlin numele proprietarului fabricii care a construit ceasul din turnul Palatului, i-am scanat toate fotografiile și împreună cu partenerii din Iași să construim o hologramă care să îi întâmpine pe vizitatori', a declarat presei managerul Palatului Culturii Iași, Andrei Apreotesei. în timp ce holograma unui personaj dintr-o altă epocă îi privește pe vizitatorii de astăzi și le răspunde prin intermediul Inteligenței Artificiale, în jurul ei roțile dințate, clopotele și vechile mecanisme ale carllionului sunt adevărați martori care de un secol redau la fiecare oră exactă melodia 'Hora Unirii', compusă de Alexandru Fechtenmacher, pe versurile lui Vasile Alecsandri, pentru a marca în mod simbolic Unirea Principatelor de la 1859. Contrastul este cu atât mai puternic cu cât în afară cadranele orologiului sunt străjuite de câte o frescă reprezentând doi plăieși. 'Am dezvoltat această hologramă care folosește Inteligența Artificială pentru a face un program, un dispozitiv conversațional în care utilizatorii pot afla informații direct de la cel care a proiectat mecanismul din Turnul cu Ceas. Totul e foarte simplu, foarte intuitiv. Cred că așa ar trebui să arate tehnologia', a declarat, pentru AGERPRES, promotorul proiectului, Andrei Gheorghiță. în opinia acestuia, oamenii nu trebuie să simtă o presiune sau disconfort atunci când vorbim de noile tehnologii, care ar trebui întâlnite tot mai des mai ales în instituțiile publice. 'Tehnologia nu trebuie să pună presiune pe oameni, ci să vină în ajutorul lor, indiferent de cunoștințele tehnice. Ne dorim ca astfel de tehnologii să ajungă în toate instituțiile din țară, astfel încât utilizatorii să poată afla informații rapide, punctuale și în timp util despre muzeele și evenimentele culturale din zona respectivă', a declarat Andrei Gheorghiță, care în viața de zi cu zi este și șef lucrări la Facultatea de Bioinginerie din cadrul Universității de Medicină și Farmacie 'Grigore T.Popa' Iași. Acesta este al doilea proiect derulat de tânărul ieșean în parteneriat cu Palatul Culturii din Iași. De la începutul lunii mai 2025, vizitatorii Palatului Culturii sunt întâmpinați chiar la intrare de info-holograma celebrului arhitect Ion D. Berindei, proiectantul clădirii. 'Noile tehnologii ne ajută foarte mult. Indiferent de perioadă, indiferent de temperatură, această hologramă este mereu prezentă și activă. Holograma vorbește și răspunde în trei limbi - română, engleză și franceză. Trebuie să menționăm că întrebările sunt filmate și înregistrate pentru a ne ajuta să aflăm care sunt curiozitățile lor și ce îi interesează mai mult, ce trebuie îmbunătățit. Este un proces continuu, ceea ce trebuie să fie și educația noastră, nu doar a roboților, pentru un update', a declarat managerul Andrei Apreotesei. Contrastul dintre holograma care reprezintă o prezență luminoasă și fragilă trecută de multă vreme în altă dimensiune a timpului și mecanismul vechi de peste o sută de ani îl face pe vizitator să privească mult mai atent în jurul său. Tehnologia aduce în prezent nu doar omul din spatele mecanismului și determină, totodată, ca mecanismul să păstreze încă vie povestea timpului în care a fost construit. 'Ceasul cu carillon este un sistem de clopote de dimensiuni diferite care dau seria notelor muzicale dintr-o gamă completă. Ele sunt acționate de mecanismul ceasului printr-un tambur cu știfturi care acționează niște ciocănele metalice. Ceasul a fost instalat în Turnul Central în 1925, special pentru a conferi o încărcătură istorică Palatului Administrativ și de Justiție, aceasta fiind destinația inițială a clădirii, precum și pentru a atribui o conotație romantică edificiului nou construit. Mecanismul orologiului se află la etajul al treilea din turnul central al Palatului. Este un ceas cu trei cadrane, fiecare cu diametrul de 3,24 metri. Cadranele erau inițial împodobite cu vitralii, reprezentând cele 12 zodii', a mai explicat Andrei Apreotesei. Din 1955, clădirea de peste 34.000 metri pătrați poartă numele de Palatul Culturii. în prezent, în Palatul Culturii funcționează una dintre cele mai importante și mai prestigioase instituții de cultură din țară: Complexul Muzeal Național Moldova. Clădirea adăpostește patru muzee de talie națională, fiecare cu o îndelungată tradiție: Muzeul de Artă, înființat în 1860, Muzeul de Istorie a Moldovei, ale cărui începuturi coboară până la 1916, Muzeul Etnografic al Moldovei, ale cărui baze au fost puse în 1943 și Muzeul Științei și Tehnicii 'Ștefan Procopiu', al cărui prim nucleu a fost creat în 1955 și al cărui nume este un omagiu adus omului de știință ieșean. Tot în Palatul Culturii își are sediul și Centrul de Cercetare și Conservare-Restaurare a Patrimoniului Cultural, care are o prestigioasă activitate de peste patruzeci de ani. AGERPRES / (A - autor: Daniela Malache, editor: Marius Frățilă, editor online: Ady Ivaşcu) Foto: ADRIAN CUBA / AGERPRES FOTO
REPORTAJ Timiș: Țăranul a fost creatorul lumii civilizate - mesajul expoziției 'Uneltele pământului din Banat', la MSB
Cei care vor să retrăiască clipe din minunata copilărie petrecută în lumea satului, la bunici, pot găsi un colț de poveste la Muzeul Satului Bănățean (MSB) din Timișoara, unde îi așteaptă cea mai recentă expoziție permanentă, 'Unel
BIBLIOTECA AZI/ Dâmbovița: Inteligența artificială și reinventarea bibliotecilor din localitățile rurale
Bibliotecile rurale din județul Dâmbovița își redefinesc rolul în comunitate prin integrarea inteligenței artificiale (AI) și a noilor tehnologii, transformându-se din simple spații de împrumut de carte în centre moderne de educație, incluziune și acces digital pentru toate categoriile de public. Bibliotecile integrează tot mai frecvent inteligența artificială în activitățile cu publicul, în special în lucrul cu copiii, unde instrumentele digitale sunt folosite pentru a stimula creativitatea și interesul pentru învățare. Foto: (c) CORNELIA DUMITRU / AGERPRES FOTO ''Folosim inteligența artificială, de exemplu să învățăm să spunem povești pe orice temă. Ne folosim foarte mult de aceste instrumente digitale, pentru că dacă nu ținem pasul cu copiii, care sunt familiarizați cu ele, riscăm să pierdem legătura cu ei'', a declarat, pentru AGERPRES, bibliotecara din Perșinari, Ionela Petrișor. Potrivit acesteia, aplicațiile bazate pe AI sunt utilizate în mod practic în cadrul atelierelor, de la generarea de texte și poezii până la realizarea de afișe sau materiale audio. ''Le dăm o idee, iar inteligența artificială ne ajută să creăm o poveste sau o poezie. De asemenea, folosim programe care transformă textele în audio, ceea ce face informația mai atractivă pentru copii'', a explicat bibliotecara. în același timp, copiii sunt învățați să folosească aceste instrumente în mod responsabil. ''Știu să utilizeze AI, inclusiv pentru teme, dar le explicăm că nu trebuie să se bazeze sută la sută pe informațiile oferite, pentru că pot exista erori. Este un instrument util pentru idei și creativitate, dar nu întotdeauna pentru informații sigure'', a mai spus aceasta. Bibliotecara Ionela Petrișor explică și modul în care folosirea AI-ului i-a ajutat pe cei mici să fie mai atenți. ''Vă dau un exemplu: ca instrument, Natural Reader AI. Decât să citesc eu, dacă avem un documentar, să zicem, de pe Wikipedia, dacă eu l-aș citi sau l-aș prezenta, ar putea fi puțin plictisitor. în momentul în care folosesc instrumentul digital, e mai captivant. Sau le spun: 'intrați voi, căutați o sursă de pe internet și puneți-l în această aplicație' și îl aude toată lumea, nu e nevoie să butoneze toți. Apoi, creăm povești și poezii, dăm o idee și cu inteligența artificială ne ajutăm să creăm. îi învăț cum să facă un afiș de promovare și folosim, de exemplu, Canva (editor de imagini, n.r.). Sunt foarte multe instrumente pe care noi le folosim aici. Am avut și noi un CODE Kids și intrăm pur și simplu pe aceste instrumente și învățăm să facem roboței care se mișcă, un desen animat... Copilul desenează și când își vede pe ecran proiectat propriul desen, parcă-i altceva. Folosim lucruri mici, la nivelul de pregătire al copiilor'', a detaliat bibliotecara Ionela Petrișor. Foto: (c) CORNELIA DUMITRU / AGERPRES FOTO Ea este bibliotecară din 2008 și spune că prima parte a activității sale a fost de împrumut carte. în 2010, explică ea, odată cu introducerea programului Biblionet ''s-a întâmplat un boom, o transformare'', au fost făcute dotări cu calculatoare, imprimantă, videoproiector. Un proiect cu care se mândrește este o bibliotecă pentru copii romi, realizată cu ajutorul Fundației Comunitățile Viitorului. ''Chiar dacă nu sunt romi declarați în localitate, știm că există, au stradă a lor. Am fost selectate cinci biblioteci din țară, în 2022. Nu presupune să lucrăm doar cu romi, ci cu oricine, și să le punem la dispoziție cărți despre cultura romă (...). Proiectul continuă, eu m-am întors acum din Valencia unde am fost în cadrul acestui proiect, pe tema storytelling, arta de a spune povești, de orice fel, având ca temă incluziunea și folosim cumva inteligența artificială să învățăm să spunem povești pe orice temă'', a mai spus Ionela Petrișor. La mai multe biblioteci din Dâmbovița, printre care și cea din Perșinari, s-a derulat un proiect finanțat cu fonduri din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) prin care s-au ținut cursuri gratuite de competențe digitale de bază pentru cetățeni. ''Am avut și persoane mai în vârstă și am început cu bunica mea, care a venit de dragul meu. Are 87 de ani, a fost cel mai în vârstă cursant. Și am vrut să văd ce părere are. Inițial mi-a spus: 'ce, nu știu eu d-astea!' De la un telefon cu butoane pe care îl avea ea, să ajungă în fața unui laptop, i s-a părut extraordinar. în momentul în care deschideam să vorbim prin video cu cineva care nu locuiește la noi în țară, era mirată cum se poate să o vadă pe ea de acolo. Păi da, zic, uite așa ne vedem, așa e tehnologia'', a povestit bibliotecara din Perșinari. Experiența utilizării tehnologiei, a inteligenței artificiale în bibliotecă a fost consolidată și prin participarea la proiecte Erasmus, desfășurate în mai multe țări europene, unde au fost explorate metode moderne de integrare a AI în educația nonformală. Foto: (c) CORNELIA DUMITRU / AGERPRES FOTO ''Pentru mine, inteligența artificială mi se pare că este un super asistent pentru că mă ajută foarte mult în munca pe care o fac. Bine, trebuie să știi ce să-i introduci. Am fost la un proiect Erasmus cu Biblioteca Județeană, cu mai multe colege. Eram curioase cum poate fi aplicat AI-ul în activitatea zilnică'', a precizat, pentru AGERPRES, bibliotecara din comuna dâmbovițeană Raciu, Cateluța Barbu.
REPORTAJ Nuntă săsească tradițională cu 'Dor de Transilvania' - 'iubirea trece, hectarele rămân'
O nuntă săsească tradițională a fost unul dintre punctele de atracție ale Festivalului 'Săptămâna Haferland', care a avut loc în perioada 6 - 9 august în Țara Ovăzului, sub motto-ul 'Dor de Transilvania', unde zece mici localități răspândite printre dealuri au prins colorit de sărbătoare - sașii și-au revăzut casa de altădată. Foto: Săptămâna Haferland / Facebook Numărul participanților - turiști și invitați din țară și străinătate - este greu de estimat până la numărătoarea finală, dat fiind tot acel du-te-vino pe ulițele și șoselele dintre pajiști, de la Archita, Saschiz, Homorod și Rupea până la Criț, Roadeș, Meșendorf, Cloașterf, Bunești și Viscri. Fiecare ca un ghem de comunitate rurală de-a lungul drumurilor sau cu secrete în vârfurile dealurilor, după ziduri de cetate. Foto: Săptămâna Haferland / Facebook A fost a XIV-a ediție de festival, cea mai mare manifestare a culturii sașilor, organizată de Fundația Schmidt și partenerii. Evenimentele au umplut programul zilnic, judicios răspândite prin sate. Astfel că vizitatorii nu au pierdut nimic - fanfara săsească Original Karpaten-Express, dansuri tradiționale, concerte de jazz, prezentări de îndeletniciri și unelte străvechi, ateliere diverse pentru copii, invitați surpriză. Toate acestea printre casele cu ochi la drum, unele în culori șterse, altele reaprinse tradițional, cu var și piatră, sau cu termopane. Foto: Săptămâna Haferland / Facebook Căldură mare, meine Damen und Herren! începutul de august a fost toropitor în Țara Ovăzului, cu o atmosferă grea, de vacanță în țări prea calde. Oamenii locului vorbesc scurt, lent, dar apăsător. Au o intonație care ar merita cel puțin un semn de punctuație special. Se dă frumos 'bună ziua', neapărat ochi în ochi. Un magazin din satul Bunești, din comuna cu același nume, este și un loc unde o vorbă se întâlnește cu alta. Se află aproape de un pod frumos lucrat, modern, pe sub care apa nu curge. Și aici a secat tot. Oamenii își vor înapoi pârâul și se roagă de ploaie. Nu îi interesează buruienile, odată cu ele înverzesc și dealurile și au animalele ce să mănânce. Magazinul, mic ca o garsonieră, protejat la intrare de o perdea de muște, are marfă cam cât e nevoia de mare. Merge și cardul. La o masă pe terasă - Raul și Adi. Primul e în clasa a VI-a, dar o repetă, îl dă de gol Adi, râzând răutăcios, care e cu un an mai mic. Ce nu a mers din prima? 'Citirea!' - mărturisește Raul scurt. Probleme la matematică? 'Nu. Citirea!' Care a fost problema cu citirea? 'M-a prostit ăsta!' - arătând spre telefon. Cum? 'La cap!'. Băieții râd, cum altfel. Trebuie să ducă o pungă cu cipsuri unui prieten. 'Stai să terminăm', spune Adi calm, timpul chiar are răbdare cu ei. Savurează și ei o pungă și beau suc la doză, o marcă preferată a copiilor. Telefonul prostește, cipsurile nu sunt bune, nici sucul cu gaz - tablou complet al noii generații de la oraș și sat. Foto: Florin Marin / AGERPRES Cum e la Haferland? E frumos. Băieții au fost la Târgu Mureș, dar la Viscri e deja sat de poveste, așa li s-a spus la școală. 'Părerea mea - zice Adi cu aer important - e că Viscri este sat de poveste, cum s-a zis, dar e sat turistic mai ales'. Un actor dintr-un serial românesc cică și-ar fi făcut casă acolo. Cei doi băieți sunt vegheați, pe terasă, de o hartă mare a Asiei, combinată cu un petic de Oltenia - se văd Băileștiul și Caracalul -, de harta Brașovului. Mai este o informare de pay point și un anunț parcă scris de maestrul Yoda: 'De vânzare purcei'. Butelia cu guler este 125 de lei. La magazin, oamenii stau la o bere sau o cafea, se fumează. 'E muuult de muncă', îi spune un domn, care suflă greu, unui muncitor cu praf de tencuială din păr până în teniși. Era o aluzie la faptul că cine are haine curate sigur muncește la birou. Dovadă că sătenii chiar știu ce are fiecare de-al lor în șifonier. 'Noi cărăm greutăți tătă zâua'. 'Nu mai pot ghe spate, da'. Dar și lucrul la birou e greu - sedentarism, dureri de spate, slăbește vederea. Sunt de acord amândoi, până la urmă, că orice pâine câștigată trage, într-un fel sau altul, la șale. Se aud cântece de petrecere, lăutari, dedicații, chiar și pentru vecini. Foto: Săptămâna Haferland / Facebook Cum era odată... Două cupluri de tineri din Germania, împreună și în viața reală, au fost actorii principali ai piesei 'Nuntă săsească tradițională'. La Criț a venit alaiul în pași măsurați, cu nuntași în costume tradiționale, ținându-se de mână sau de braț, în bună dispoziție și chiuieli. Werner Kloos, vicepreședintele sașilor din Germania, explică evenimentul. 'Noi am reușit acum cinci ani să construim un grup, Proiectul Haferland, care este susținut în mare parte de domnul Schmidt (Michael Schmidt, președintele fundației - n.r.) și de statul Bavaria. Suntem un grup de dansatori și de oameni care fac muzică. Majoritatea suntem născuți aici, în România, în Transilvania. Eu am ieșit la 17 ani din țară, în 1983. Vrem să arătăm că și în Germania, și în Ardeal s-a vorbit nemțește, s-a trăit nemțește, s-a simțit nemțește și obiceiul ăsta l-am dus în Germania', spune Werner Kloos. Foto: Săptămâna Haferland / Facebook în Bavaria sunt 34 de grupuri de sași, în fiecare oraș mai mare există un sediu al sașilor, cu fanfară, grup de dans sau de teatru. Nunta este demonstrativă, dar domnul Kloos se miră: 'Ar fi fost interesant dacă cineva ar fi spus 'da, eu vreau să fac nuntă', că perechile amândouă sunt de mai mult timp împreună, dar în momentul de față încă nu au zis'. Teatrul-nuntă a început cu prezentarea obiceiurilor vechi. Cum ar fi tocmeala. înainte, tinerii nu prea aveau dreptul de a vorbi mult, ci părinții spuneau: 'Băi, ăsta are ceva, câmp cu câmp, vie cu vie și fermă cu fermă', cam așa se căsătoreau. Pe nemțește merge un proverb: 'Liebe vergeht, Hektar besteht'. în română ar fi 'Iubirea trece, hectarele rămân'. Se avea grijă să nu se căsătorească tinerii sub nivelul lor. Și neapărat fata să fie logodită înainte de a împlini 1.000 de săptămâni. Când părinții băteau palma, chiar se folosea termenul de cumpărare - 'kaufen'. Iar nunta se făcea în toamnă sau iarnă, că în restul anului era de treabă la câmp, la fermă. Oricum, vinul și mâncarea stau mai bine la rece. Foto: Florin Marin / AGERPRES După multe urări festive din partea corului de nuntași, tinerii miri au intrat în Biserica evanghelică fortificată din Criț, înconjurată de un zid de piatră. Scenariul nunții a fost un obicei din Slimnic, Sibiu, fiind menționate și asemănări relevante cu ceremonia care era odată la Criț. Foto: Săptămâna Haferland / Facebook începe o nouă viață 'Dansul miresei' sau 'Dansul fecioarei' simbolizează predarea responsabilității și a fericirii de la mireasă la mire, spune domnul Kloos în biserică. Tradiția este văzută ca fiind ceva viu. Prin nuntă, fiecare își pierde un loc în lume, dar câștigă un altul. Mirele avea cămașă cu mâneci largi, cu model floral brodat și cu primele litere ale numelui și anul nunții. Cămașa trebuie făcută de mireasă, după confirmare. Pe partea stângă a vestei de blană se atașează o panglică de satin roșu, în bucle. Tânărul bărbat are un buchet mic de flori pe pălărie. Foto: Săptămâna Haferland / Facebook Mireasa apare cu o panglică pe cap din catifea neagră, cu altele laterale legate în fundă sub bărbie, fustă de catifea verde și roșie, șorț de dantelă. La fel, cu numele și anul nunții pe broderie. Femeile fac cerc și iau în primire tânăra spre a o purta spre statutul de soție. Urmează un cânt al bucuriei, însoțit de deposedarea miresei de toca înaltă, cilindrică, numită Borten, ritual ce simbolizează renunțarea la virginitate. Se cântă 'Adio iubiți părinți, cu bucurie vă mulțumesc...'. Spre final, mireasa dansează cu rudele de sex masculin, apoi cu nuntașii, ca să fie primită în comunitate. Se fac donații în bani pentru ca tinerii să înceapă cu bine noua viață. După dansul nupțial, vin sarmalele, friptura și nuntașii primesc hencleș (prăjitură) de casă și vin. Foto: Săptămâna Haferland / Facebook Oaspeți de seamă Ediția din 2026 a festivalului a primit patronajul președintelui Senatului, Mircea Abrudean, și al marii gimnaste Nadia Comăneci, prezentă la activități alături de copii și de cei mari, cu ocazia proiecției teaser-ului pentru documentarul 'Nadia. The Perfect Ten'. Kira Hagi a adus expoziția 'Agapi - O jumătate de secol de iubire', profund intimă, familială, în linii apăsate, dezordonate ca niște bastonașe pe caiet ale unui copil adult, care se joacă în forme mici reconstruind o întreagă lume.
Peste o sută de case izolate, electrificate în șase ani prin programul 'Energie pentru Viață'
Asociația Energia Inteligentă (AEI) a electrificat în șase ani în jur de 97 de case în 38 de cătune și probabil într-o lună, după ce va mai obține niște bani, va electrifica încă zece case în Munții Cernei, în comuna Padeș, a declarat președintele AEI, Dumitru Chisăliță, cu prilejul unei astfel de acțiuni. 'Noi suntem la a 11-a ediție a 'Energie pentru Viață'. Suntem în munți Cernei, județul Gorj, comuna Padeș. în această săptămână, am reușit să electrificăm zece case în trei cătune pe care le are această comună. Suntem în situația de a fi astăzi într-o casă unde găsim șapte copilași care n-au văzut până astăzi ce înseamnă un bec, n-au știut ce înseamnă să apeși un întrerupător, cu atât mai puțin putem să vorbim de a vedea un desen animat, de a vedea ceva cu care copiii pe care îi știm noi sunt foarte obișnuiți și există o chestiune pe care nici nu o mai bagă în seamă: să iei telecomanda, să aprinzi televizorul e o chestie de normalitate. Oamenii ăștia nu înțeleg, nu știu, pentru ei totul este o noutate, pentru ei este o renaștere, așa cum și pentru noi a fost o idee foarte importantă să venim în Padeș, pentru că încercăm în fiecare an să găsim un laitmotiv pentru care să convingem autoritățile din România că ceea ce se întâmplă cu aceste case neelectrificate nu este o situație individuală, nu este doar o excepție. Reprezintă un flagel. Este absurd ca în secolul 21 să nu poți să garantezi accesul, pe care inclusiv Constituția îl garantează, la energie', a transmis Chisăliță, după finalizarea montării unui sistem de panouri electrice pe o casă. Președintele AEI a lansat, totodată, la Padeș, Proclamația pentru Electrificarea Ultimelor Case din România, pe care speră să o audă și autoritățile decidente, în condițiile în care mai sunt 5.600 de case în România care nu au curent electric. 'Am venit la Padeș lansând Proclamația de Electrificare a Caselor, pentru că în 1821 ceea ce înseamnă modernizarea României a plecat de aici, de la Padeș, a plecat de la proclamația de la Padeș, a plecat de la prima idee care a existat vreodată pe aceste teritorii că norodul este cel care trebuie să dicteze, iar conducătorii trebuie să-și asume responsabilitățile de lideri și a face ca acest norod să beneficieze de un minim necesar. Credem că proclamația pe care o lăsăm astăzi de la Padeș, de electrificare, ar trebui să fie - noi sperăm să fie - auzită de autorități pentru că a electrifica cele 5.600 de case care mai sunt în România înseamnă o sumă foarte mică la nivelul autorităților. E adevărat că este o sumă foarte mare dacă ne gândim la ceea ce facem noi, dar credem că se poate și credem că semnalul de alarmă pe care îl tragem trebuie să fie unul de așa natură încât chiar să miște lucrurile', a explicat Dumitru Chisăliță. Șeful AEI a subliniat că asociația a lansat în urmă cu șase ani acest proiect de electrificare a caselor izolate, iar anul acesta probabil că se va depăși suta de case care au acum curent electric. 'Proiectul a plecat de la o serie de întâmplări pe care le-am avut la nivel personal în România, în munți, vizavi de această lipsă a energiei electrice din foarte multe imobile. Până la momentul de față, inclusiv cu ce am făcut aici, avem 38 de cătune pe care le-am electrificat. Avem undeva la 97 de case. Ne vom întoarce după ce vom mai obține niște bani, probabil într-o lună, să mai electrificăm încă zece case în această zonă. Deci, anul acesta vom depăși suta de case electrificate de asociație în șase ani, o acțiune prin care, repet, nu avem pretenția de rezolvare a problemei României. Avem în schimb pretenția de a trage un semnal, un semnal foarte puternic, că și oamenii aceștia sunt până la urmă români și fac și ei parte din norodul României și trebuie și ei ajutați, și nu abandonați', a arătat specialistul în energie. Costurile asociate proiectului pentru electrificarea unei case sunt în jur de 5.000 de euro. 'Aceasta este proclamația de la Padeș, de a înțelege că această problemă nu este o problemă a unei asociații, este o problemă a unei Românii, este problema tuturor românilor și nu trebuie să întoarcem capul, nu trebuie să închidem ochii, nu trebuie să ne facem că nu știm. Trebuie să recunoaștem că, da, este o mare problemă, că suntem unici în Europa și din acest punct de vedere. Suntem unici din nou într-un mod al ultimului loc pe care îl ocupăm, iar a merge mai departe, a fi într-adevăr într-o Românie care ține capul sus, aceasta trebuie să fie realizată ținând seama și de aceste greutăți care există: mii de case, mii de copii, mii de oameni care stau în întuneric, la lumina lumânării sau a lămpii cu petrol', a spus reprezentantul asociației. în ceea ce privește durata procesului de electrificare a unei case, aceasta poate fi de câteva luni, chiar jumătate de an. 'Luni, luni, în situația în care reușim să obținem bani, pentru că sunt și situații în care ajungem, facem proiectul, ne întoarcem cu devizul și nu reușim să obținem bani. Unul dintre cele mai tragice situații a fost acum patru ani, eram în Munții Vrancei, când am mers și am făcut proiectele undeva în luna martie. Ne-am străduit să obținem bani, i-am obținut și ne-am putut întoarce să punem panourile abia undeva în luna octombrie, adică au fost cam șase luni. într-una dintre case stăteau două persoane - mama și fiica. Bunica avea 87 de ani, fiica avea 62 - 63 de ani. Bunica a murit până ne-am întors noi cu panourile și ne povestea fiica ei, care a rămas singură, că pe patul de moarte ultimele cuvinte ale mamei ei au fost: 'N-au mai venit băieții ăia să ne pună lumină'', a relatat Chisăliță. El a atras atenția că în cazul acestui proiect de electrificare a caselor este o problemă în a apela la fonduri europene. 'Nu că nu putem să le atragem. Există, practic, o problemă reală. Situația aceasta a caselor fără energie electrică este cvasinecunoscută, atât la nivelul autorităților române, cât și la nivelul Bruxelles-ului. Ca atare, toate proiectele care au fost făcute pentru finanțare au plecat de la ideea fie a consumatorului vulnerabil, din perspectiva banilor - nu poate să își plătească factura -, fie și din perspectiva reducerii emisiilor de dioxid de carbon. Ok, nu poate să-și plătească factura, dar să-l ajutăm cu un sistem care practic îl scoate din sărăcie, dar în același timp reduce și amprenta de carbon. în cazul acesta, culmea, noi ajungem în situația în care dacă electrificăm, creștem amprenta de carbon, nu o scădem. Și atunci pur și simplu aceste case nu se încadrează pe tipul de fonduri care există în momentul de față pentru că nu îndeplinește acest indicator de performanță, de a reduce emisiile de carbon. Momentul în care vii cu aceste echipamente care se fac cu emisii de carbon: că topim aluminiul, că îl prelucrăm, că îl tăiem, că facem sticlă, toate sunt procese care generează emisii de carbon. Punându-le, creștem amprenta de dioxid de carbon, n-o scădem, și atunci, din această perspectivă, nu se încadrează în obținerea de fonduri europene', a precizat acesta. AGERPRES/(AS - redactor: Oana Tilică, editor: Cristian Anghelache, editor online: Ady Ivaşcu) Foto: Oana TILICĂ / AGERPRES
REPORTAJ/Tulcea: Campionatul european U18, printre mesaje RO-ALERT, o infrastructură specială și o moștenire (FOTO/VIDEO)
Campionatul european de baschet feminin U18, care a deschis publicului 'Danubius Arena', o investiție realizată în ultimii ani de Consiliul Județean (CJ) Tulcea, este o oportunitate pentru organizatori de a descoperi noi talente, un prilej de creat amintiri pentru jucătoare și spectatori, dar și un semn că 'ceva bun se întâmplă', în ciuda războiului declanșat de Rusia în Ucraina. Directorul executiv al FIBA Europe, Kamil Novak, a declarat, pentru AGERPRES, că entitatea pe care o reprezintă organizează, în fiecare vară, turnee dedicate diferitelor categorii de vârste, pentru fete și băieți, oferind astfel șansa tinerilor să-și reprezinte țara, să-și atingă potențialul maxim și, prin urmare, să devină modele. 'Este un meci pentru viața lor. Pentru noi, este în același timp important să descoperim tinere talente, iar acestea vor deveni modele pentru alte generații. Acest turneu este deosebit pentru că are loc într-o sală deosebită, iar pentru cele mai multe jucătoare este cea mai bună arenă în care au fost vreodată', a menționat directorul executiv Kamil Novak. El a amintit că în turneul din Tulcea sunt implicate 20 de echipe din divizia B și a subliniat importanța unei infrastructuri de calitate pentru o comunitate. 'în câteva zile, turneul de aici se va încheia, dar această infrastructură va rezista deceniilor, va putea fi folosită nu doar pentru baschet. Cei peste 4.000 de spectatori care au fost astăzi (miercuri, n.red.) la meci vor avea concerte aici, congrese și tot ce vor dori ei. Această bază este o moștenire a campionatului nostru, dar și pentru regiunea aceasta. Nu vreau să spun că este unică, dar este specială. Sunt foarte fericit că ceva mare rămâne aici, pentru țară, regiune și oraș, iar despre acest lucru putem spune că are cu adevărat sens', a mai spus directorul executiv al FIBA Europe. Acesta s-a referit și la mesajele RO-ALERT care au fost transmise inclusiv în timpul partidelor de baschet. 'Suntem într-o perioadă foarte provocatoare și cred că în ciuda acesteia, nu fac politică, sunt în funcții executive, aceste mesaje sunt un fel de semn că, în pofida apropierii de o regiune care se confruntă cu probleme teribile, ceva bun se întâmplă', a conchis Kamil Novak. Cele 20 de echipe participante la turneul FIBA au jucat în cele două săli de baschet din Danubius Arena, o infrastructură modernă care oferă condiții de nivel european pentru practicarea sporturilor cu mingea, toate meciurile în care România a învins adunând peste 4.000 de spectatori, spre deosebire de celelalte care au fost la fel de pasionante pentru iubitorii de spectacole. 'Lituania are o echipă foarte puternică și a fost un meci dificil pentru noi. Antrenorii ne-au spus însă că ne-am descurcat foarte bine și a fost minunat', a declarat reprezentanta Austriei, Maria Brunner, în vârstă de 17 ani, la finele partidei. Echipa din care face parte a vizitat inclusiv Delta Dunării, însă pe lângă amintirile plăcute pe care le au acum, unele colege ale ei au avut și unele experiențe dureroase. 'Am primit mesaje RO-ALERT. Oamenii din hotel ne-au spus ce să facem și ne-au asigurat că nu avem motive de îngrijorare, pentru că războiul este în Ucraina și nu afectează România. Dar prima oară când am primit mesajul, a fost dur și de speriat. Sunt sigură însă că suntem în siguranță aici și nu avem motive să ne îngrijorăm. (...) Vreau ca prietenele mele să aibă o voce, pentru că am observat că unii dintre oamenii de aici sunt foarte prietenoși. Am avut parte însă și de multă discriminare și rasism, iar mulți, în special băieți, vorbesc foarte urât și rasist și vreau să se discute despre rasism și să se conștientizeze problema rasială. Mergeam pe stradă, iar trei băieți au spus 'uite-o și pe neagra asta!'. Nu a fost pentru prima dată când s-a întâmplat. Dacă se întâmplă însă asta de mai multe ori, în diferite zone ale lumii, ăsta nu este un motiv să nu discutăm pe acest subiect. Ar trebui să facem ceva, dacă putem, și apoi putem să ne concentrăm în alte locuri, pe aceeași problemă', a mai spus Maria Brunner. Turneul FIBA de la Tulcea a fost important și pentru generația de aur a baschetului din județ, jucătoarele care au devenit între timp antrenoare ori care s-au despărțit de prima dragoste fiind omagiate cu mingi de aur de către federația română de profil și fiind prezentate publicului inclusiv în imaginile din vitrinele cu trofee din holul sălii Danubius Arena. Video: Luisiana Bîgea/AGERPRES FOTO 'Este echipa CSS Tulcea cu care am jucat la domnii profesori Mioara și Mircea Koșa. Flori Nichitov, numărul 10, Doina Tocală, numărul 13', prezintă echipa de aur care a început baschetul la CSS Tulcea în anii 1980, Mihaela Grecu, antrenoare la CSS Tulcea și director tehnic al Sucursalei regionale nr 9 a FRB. Ea a amintit că Tulcea a mai găzduit de-a lungul timpului, în 1989, 1991 și în 1999 turnee amicale internaționale și chiar o finală a Campionatului european de baschet, cadete, noua infrastructură sportivă având deja un istoric. Video: Luisiana Bîgea/AGERPRES FOTO 'Sunt 36 de ani ai mei, plus antrenorii mei, Mircea și Mioara Koșa, care au început activitatea în anii 1970-1980. Și ei au foarte multe finale naționale și noi suntem primele sportive din generația de aur, cum se spune acum, și din acest motiv am primit mingi de aur. Mai avem aici, pentru că respectăm echipa națională de acum și pentru că am fost cu ele la Muzeul Ivan Patzaichin, le avem și pe ele în poze, și pe d-na președinte a FRB, cu băieții noștri care sunt în lotul național, Dan Teodor Constantin și David Tudorache. Sunt trofeele și munca noastră de ani de zile', a conchis antrenoarea Mihaela Grecu. Potrivit lucrării 'Pagini din istoria sportului tulcean', semnată de Gheorghe Stan, promotorul baschetului în județ a fost profesorul Dumitru Andreev, fost elev al Colegiului dobrogean 'Spiru Haret', fost jucător de baschet în divizia A la ICF București și Politehnica Galați, care odată întors acasă, la Tulcea, a înființat în 1968 echipa de seniori pe lângă asociația sportivă 'Voința', o echipă care avea să promoveze trei ani mai târziu în Divizia B pentru prima dată. Cu ocazia turneului FIBA, Dumitru Andreev a avut un moment special, sala de sport în care și-a instruit primii elevi a fost botezată cu numele său, în timpul unei eveniment dedicat. 'Am început baschetul la 15 ani, dar nu mă gândeam că voi deveni antrenor. Ca performanță în baschet, realizarea mea este că fosta jucătoare a ajuns președinta FRB. Pentru Tulcea, este enorm. Am fost surprins enorm de o asemenea inițiativă. A fost copleșitor. Nu oricine poate ajunge să aibă numele pe sala de sport a unei unități școlare', a declarat profesorul Dumitru Andreev. Niciunul din foștii baschetbaliști ai Tulcei nu și-a imaginat vreodată că orașul va avea o asemenea sală, iar unii dintre ei au susținut la inaugurare că atunci când au intrat în arenă prima dată a fost de parcă au ajuns într-o altă lume. Pentru sportivii de performanță însă condițiile oferite de Danubius Arena sunt similare cu cele din competițiile oficiale din străinătate, ceea ce înseamnă că sala din Tulcea mai are multe de văzut, iar spectatorii, de admirat. Dar nu doar spectatorii au ce vedea în județ. 'La Tulcea, urmează meciul seniorilor din data de 30, meci de calificare pentru Campionatul european din 2029. Ei vin din Danemarca. (...) Sunt convinsă că atât administrația locală, cât și oamenii apropiați nouă vor fi alături de noi în continuare. (...) Vom merge și în Delta Dunării, pentru că obiectivul este să ne promovăm țara. Noi am venit aici pentru minunata Deltă pe care o avem, pentru minunatul tărâm pe care-l are această țară și dacă noi, cetățenii, nu facem nimic, cine să-l mai facă?', a declarat președinta FRB, Carmen Tocală. în acest context, mesajele RO-ALERT transmise de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență pe fondul războiului declanșat de Rusia în Ucraina devin parcă neimportante. 'Să știți că (participantele la turneu, n.red.) nu s-au speriat foarte tare. Suntem în zonă de conflict. Mă bucur că, existând aceste mesaje, au realizat că nu sunt într-o zonă de război. Pe de altă parte, am creat amintiri. Peste 50 de ani, vor povesti copiilor și nepoților cum au fost ele în zonă de conflict, cum sunau mesajele și cât de aproape era războiul, așa încât am reușit să creăm și altfel de amintiri care sunt povești pe care le spui copiilor', a conchis Carmen Tocală. Potrivit CJ, Danubius Arena, fosta Sală polivalentă din orașul Tulcea, are o suprafață construită desfășurată de peste 15.000 metri pătrați și o capacitate de peste 4.000 de locuri, dispune de facilități moderne, precum parcare subterană cu 78 de locuri, vestiare pentru echipe și oficiali, împreună cu toate spațiile necesare desfășurării competițiilor și activităților curente, precum și spații dedicate reprezentanților mass-media, oficialilor. Noua infrastructură sportivă realizată de CJ a costat circa 25 de milioane de euro și poate găzdui atât meciuri de baschet, cât și de volei și de handbal. Reprezentativa României a câștigat toate meciurile jucate și se va prezenta din nou în fața publicului vineri, începând cu ora 18:00, când va juca cu echipa Bulgariei. AGERPRES/(A, AS - redactor: Luisiana Bîgea, editor: Karina Olteanu, editor online: Irina Giurgiu)