Parlamentul României

Camera Deputaților

COMUNICAT DE PRESÃ

Protecția demnității persoanelor cu dizabilități intră în dezbaterea Camerei Deputaților

Propunerea legislativă pe care am inițiat-o pentru completarea Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap și a Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare a fost adoptată de Senatul României, prima Cameră sesizată, urmând să fie supusă dezbaterii Camerei Deputaților, în calitate de Cameră decizională.

Inițiativa este întemeiată pe exigența unei protecții juridice care să depășească dimensiunea formală a recunoașterii unor drepturi și să confere demnității persoanei cu dizabilități consistență normativă, forță juridică și capacitate reală de apărare împotriva conduitei degradante, a hărțuirii, a ridiculizării și a umilirii publice.

Textul introduce în Legea nr. 448/2006 o definiție expresă a hărțuirii persoanei cu handicap, înțeleasă ca orice comportament determinat de criteriul handicapului care are ca scop sau efect atingerea demnității persoanei și constituirea unui mediu intimidant, ostil, degradant, umilitor ori ofensator. În aceeași logică normativă, este consacrat distinct dreptul persoanei cu handicap la protecție împotriva hărțuirii și a umilirii publice.

Un nucleu esențial al reglementării îl constituie definirea umilirii publice prin raportare la divulgarea, difuzarea, transmiterea sau publicarea unor imagini, înregistrări audio-video, texte ori alte materiale referitoare la o persoană cu handicap, atunci când asemenea conduite urmăresc expunerea acesteia într-o situație degradantă sau produc un mediu intimidant, ostil, umilitor ori ofensator.

Prin această construcție juridică este recunoscut faptul că atingerea adusă demnității nu se manifestă exclusiv prin forme explicite de violență, dar și prin mecanisme de expunere publică, de diminuare simbolică a persoanei și de transformare a vulnerabilității sale într-un obiect al ridiculizării, al stigmatizării sau al degradării.
Inițiativa instituie obligații juridice pentru furnizorii de servicii sociale, centrele rezidențiale sau de zi, instituțiile publice, unitățile sanitare, unitățile de învățământ și angajatorii care au în evidență, îngrijire, supraveghere ori raporturi de muncă cu persoane cu handicap. Aceste entități sunt obligate să intervină, în limitele competențelor legale, în termen de cel mult 24 de ore de la momentul în care iau cunoștință despre existența unei situații de hărțuire sau umilire publică.

În funcție de natura situației, intervenția poate presupune informarea reprezentantului legal, facilitarea accesului la sprijin psihologic, îndrumarea către servicii de specialitate ori sesizarea autorităților competente. Atunci când autorul faptei este angajat al uneia dintre entitățile prevăzute de lege, conducerea instituției are obligația de a dispune măsurile disciplinare sau administrative prevăzute de cadrul juridic aplicabil.

Proiectul instituie, de asemenea, obligația de evidențiere a incidentelor de hărțuire sau umilire publică semnalate ori constatate în cadrul serviciilor sociale și al centrelor rezidențiale sau de zi pentru persoane cu handicap, datele urmând să fie transmise trimestrial Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Persoanelor cu Dizabilități, cu respectarea exigențelor privind protecția datelor cu caracter personal.

Reglementarea conservă, în același timp, echilibrul dintre protecția demnității persoanei și libertatea de exprimare. În consecință, nu sunt incluse în sfera hărțuirii sau umilirii publice materialele realizate în scop jurnalistic, educativ, științific ori artistic, cele destinate sesizării, investigării sau dovedirii unei fapte prevăzute de legea penală ori protejării unui interes public legitim, cu respectarea condițiilor de legitimitate, proporționalitate, demnitate și viață privată.

Pentru a conferi efectivitate obligațiilor instituite, proiectul cuprinde și un regim sancționator. Nerespectarea obligației de intervenție poate fi sancționată cu amendă de la 10.000 la 30.000 de lei, iar neîndeplinirea obligațiilor privind înregistrarea și transmiterea incidentelor poate atrage amendă de la 5.000 la 15.000 de lei, constatarea și aplicarea sancțiunilor revenind inspectorilor sociali.

Prin completarea Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 este prevăzută, de asemenea, sancționarea distinctă a difuzării, publicării sau transmiterii unor imagini, sunete ori materiale referitoare la o persoană cu handicap, atunci când asemenea conduite sunt săvârșite cu intenția de a ridiculiza, umili sau de a aduce atingere demnității și nu întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni. Amenzile sunt cuprinse între 5.000 și 50.000 de lei atunci când este vizată o persoană fizică și între 10.000 și 100.000 de lei atunci când fapta privește un grup de persoane cu handicap.

Aplicarea noilor dispoziții urmează să fie detaliată prin norme metodologice elaborate de Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Persoanelor cu Dizabilități în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a legii.

Pentru mine, această inițiativă privește însă o chestiune mai profundă decât simpla configurare tehnică a unor obligații și sancțiuni. Ea privește raportul dintre drept și demnitate, dintre libertate și responsabilitate, dintre recunoașterea formală a unei persoane și respectul efectiv datorat existenței sale sociale.

Regimul juridic al protecției persoanei cu dizabilități nu poate fi limitat la dimensiunea prestațională a drepturilor recunoscute de lege, deoarece demnitatea, integritatea morală și protecția împotriva degradării publice constituie elemente constitutive ale statutului juridic al persoanei și reclamă garanții autonome, efective și susceptibile de aplicare.

O societate democratică nu se definește exclusiv prin întinderea drepturilor pe care le proclamă, ci prin capacitatea ordinii sale juridice de a apăra persoana atunci când vulnerabilitatea acesteia este exploatată, expusă sau transformată într-un instrument al umilirii. În absența unei asemenea protecții, demnitatea riscă să rămână un principiu solemn, lipsit de suficientă forță în raport cu realitatea socială pe care ar trebui să o ordoneze.

Aceasta este rațiunea pentru care am inițiat această propunere legislativă și aceasta este substanța juridică și politică pe care o voi susține în continuare în Camera Deputaților.

Raisa ENACHI,
Deputat de Vaslui