Valeriu Munteanu (deputat AUR): 'Slobozia, Curtea de Argeș, Prahova, Dâmbovița. Guvernul trebuie să explice cum a ajuns România anului 2026 să se lupte pentru apă potabilă'

'Este o rușine administrativă ca, în România anului 2026, oamenii să ajungă să își pună aceeași întrebare pe care nicio familie nu ar trebui să fie obligată să și-o pună: pot să beau apa sau nu? La Slobozia, situația nu durează de ieri și nu mai poate fi prezentată drept o problemă tehnică trecătoare. Starea de alertă, declarată în august, a fost prelungită până la 17 octombrie. Autorizația de mediu a operatorului Urban SA este suspendată din 18 august, după nerespectarea măsurilor dispuse de autoritățile de mediu.

Aproape două luni de stare de alertă pentru un serviciu elementar. Aproape două luni în care o comunitate este ținută într-o situație care ar fi trebuit rezolvată cu maximă urgență. Și atunci întrebarea nu mai poate fi ocolită: Unde este Guvernul României? Unde este ministrul Mediului, Diana Buzoianu? Unde sunt instituțiile care trebuiau să supravegheze, să prevină și să intervină înainte ca Slobozia să ajungă aproape două luni în stare de alertă?

Guvernul nu poate apărea doar după ce izbucnește criza, iar ministerele nu pot funcționa ca niște birouri de constatare a dezastrului. Rolul lor este să prevină asemenea situații. Pentru oamenii din Slobozia nu contează războiul hârtiilor dintre operator, autorități locale și instituțiile centrale. Nu îi interesează cine a trimis adresă cui și ce instituție mai așteaptă un aviz. Ei vor apă sigură. Apa pe care o beau. Apa cu care gătesc. Apa cu care își spală copiii. Atât.

Iar când statul nu poate oferi certitudine asupra unui lucru atât de elementar, avem o problemă gravă de funcționare a administrației. O familie nu poate trăi luni întregi cu baxurile de apă lângă ușă și cu întrebarea dacă mâine situația va fi sau nu rezolvată. Un pensionar nu trebuie obligat să care bidoane pentru că instituțiile nu reușesc să rezolve o criză. Un părinte nu trebuie să stea cu teamă atunci când pune apă într-un pahar pentru copil. Oamenii nu pot trăi la nesfârșit în această nesiguranță.

Și există și o problemă de mediu care nu poate fi ascunsă. În cazul Sloboziei, hotărârea oficială privind starea de alertă vorbește explicit despre necesitatea prevenirii deversării necontrolate a apelor uzate brute și despre executarea urgentă a lucrărilor necesare pentru ridicarea suspendării autorizației de mediu. Ce alt semnal mai trebuie pentru ca această situație să fie tratată cu gravitatea pe care o merită?

Mediul nu se protejează din conferințe. Apa nu se curăță cu sloganuri. Conductele nu se repară cu postări. Stațiile nu se modernizează cu promisiuni. Și ceea ce face situația și mai gravă este că Slobozia nu vine din senin. România a mai primit avertismente.

La Curtea de Argeș, criza alimentării cu apă începută în 2025 a continuat luni întregi. Ministerul Mediului însuși a fost obligat să ofere explicații publice privind responsabilitățile instituționale și situația alimentării cu apă.

În Prahova și Dâmbovița, criza de la Paltinu a afectat peste 100.000 de români. Ulterior, raportul preliminar al Corpului de Control al Ministerului Mediului a indicat disfuncționalități administrative și instituționale privind coordonarea operațiunilor. Iar în ianuarie 2026, Guvernul a aprobat indicatorii pentru reabilitarea Bazinului de Apă Curată de la Paltinu, Ministerul Mediului descriind problema drept una structurală și veche.

Așadar, nu mai poate spune nimeni că statul român nu a fost avertizat.

Curtea de Argeș a fost un avertisment. Paltinu a fost un avertisment. Slobozia este încă unul. Câte avertismente mai trebuie? Câte orașe? Câte județe? Câte zeci sau sute de mii de oameni trebuie să fie afectați înainte ca Guvernul să trateze siguranța alimentării cu apă drept ceea ce este: o problemă esențială pentru populație și pentru funcționarea statului?

PSD, PNL, USR și UDMR nu mai pot pretinde că asemenea crize nu au legătură cu felul în care au administrat România. Au condus ministere, au numit oameni în instituții, au aprobat bugete și au promis investiții. Când sistemele publice ajung în asemenea situații, responsabilitatea politică nu poate fi evaporată într-un labirint de instituții, agenții și operatori.

Când totul merge bine, politicienii se fotografiază la inaugurări. Când sistemul cedează, brusc nu mai găsim pe nimeni responsabil. Ajunge! Nu poți conduce ministere, administrații, agenții și companii publice, iar când apare criza să explici că responsabilitatea este mereu în altă parte. Nu poți cere voturi spunând că administrezi România, iar când românii rămân fără un serviciu elementar să te ascunzi în spatele competențelor instituționale. Și nu poți transforma fiecare dezastru administrativ într-un concurs național de pasat vina.

Ministerul Mediului, Guvernul României și instituțiile de control nu sunt spectatori ai acestei crize. Sunt principalii responsabili pentru prevenirea ei. Au atribuții, au bugete, au funcționari și au toate instrumentele necesare pentru a acționa. Românii nu îi plătesc ca să apară în fața camerelor după izbucnirea unei crize, ci ca să împiedice astfel de situații să ajungă să pună în pericol sănătatea și viața românilor.

Românii au dreptul să știe cine răspunde. Dacă existau probleme cunoscute, de ce nu au fost rezolvate? Dacă investițiile au fost amânate, cine a decis asta? Dacă instituțiile nu și-au făcut datoria, cine răspunde? Într-un stat normal, asemenea întrebări nu pot rămâne fără răspuns.

Nu mai vrem o Românie în care instituțiile funcționează doar pe hârtie, iar românii plătesc prețul incompetenței cu sănătatea și siguranța familiilor lor. Când un stat nu mai poate garanta nici măcar apa potabilă, nu mai vorbim despre o criză locală. Vorbim despre falimentul unui mod de a guverna România.

AUR cere guvernului și autorităților competente să prezinte public situația completă: cauzele reale ale crizei, investițiile necesare, sursele de finanțare, termenele clare de remediere și instituțiile care răspund pentru fiecare etapă. Dar, mai ales, românii au dreptul la un răspuns simplu: când se termină această criză? Când vor putea deschide robinetul fără teamă? Când încetează starea de alertă pentru că problema a fost rezolvată, nu doar prelungită prin noi hotărâri administrative?

După atâtea săptămâni, guvernul nu mai poate ascunde incompetența în spatele procedurilor, avizelor și birocrației. Fiecare nouă zi în care românii rămân fără apă potabilă este încă o dovadă a eșecului autorităților de a gestiona o nevoie elementară. Un stat care nu poate garanta accesul la apă potabilă nu le mai poate cere românilor răbdare, ci are obligația să ofere rezultate', a declarat Valeriu Munteanu, deputat AUR.

Departamentul de comunicare al Alianței pentru Unirea Românilor