Distins cu premiul Academiei Române și ordinul Sanctus Stephanus Magnus al Patriarhiei Române, cercetătorul în horticultură Costel Vînătoru a ales România, chiar dacă a primit oferte din Statele Unite ale Americii sau Franța, considerând că trebuie să lase în urmă, acasă, un tezaur, ca o mărturie de bine în locul unde l-a ''semănat Dumnezeu''.
Foto: (c) FLORIN ZAFIU / AGERPRES
Costel Vînătoru, directorul Băncii de Resurse Genetice Vegetale (BRGV), a dedicat aproape 40 de ani horticulturii și cercetării.
Foto: (c) FLORIN ZAFIU / AGERPRES
S-a născut în localitatea Ploștina, din comuna Lopătari, la poalele Carpaților. În copilărie se îngrijea de animale, mergea alături de părinți la coasă și la adunat fructe de pădure. Astfel, dorința de a cunoaște secretele plantelor s-a consolidat.
Foto: (c) FLORIN ZAFIU / AGERPRES
Și mai mult, după cum sunt crezurile populare la români legate de acest pământ, specialistul atribuie și un început mistic pentru viitorul său profesional, petrecut la botez.
''Este o poveste care poate are o legătură. La botez, nașa, care era soția pădurarului, avea o pasiune pentru plante. Acolo, în apă, în scăldătoare, a pus toate mirodeniile pe care le-a găsit în zona aceea prin fâneață, prin pădure, toate plantele aromatice, tot felul de semințe, probabil din dorința de a avea o apă mai deosebită pentru scăldătoare la botez. Mai departe, părinții au spus că a fost o rânduială să ajung în domeniul acesta, pentru că de atunci s-a ales destinul meu în carieră. Iată, a biruit această dorință pentru zona aceasta a plantelor, pentru că am găsit în ea rafinamentul, finețea și prietenia'', a declarat, pentru AGERPRES, cercetătorul Costel Vînătoru.
Foto: (c) FLORIN ZAFIU / AGERPRES
A absolvit primele patru clase la școala din satul natal, ani în care bătătura, codrul, copiii și părinții aveau să îi clădească firea și respectul față de pământ. Clasele V-VIII le-a urmat în satul vecin, la Malul Roșu, apoi a studiat la o unitate de învățământ cu profil agricol, de 10 clase, în localitatea Lopătari. Au urmat examenele de ''treaptă'' și înscrierea la Liceul agricol din Beceni, un moment din viață care avea să îi deschisă calea spre Stațiunea de cercetare legumicolă Buzău.
Foto: (c) FLORIN ZAFIU / AGERPRES
''A trebuit să stau la internat, munceam foarte mult, pentru că era perioada aceea când copiii erau scoși la activități agricole și toată toamna ne duceau fie la strâns de mere, fie la recolta de struguri. Tatăl meu a fost muncitor forestier, salariul nu era foarte mare și atunci am fost nevoit să fac un contract cu o instituție care să îmi plătească internatul, ca să pot rămâne la studii, în timp ce eram în liceu'', explică cercetătorul.
Foto: (c) FLORIN ZAFIU / AGERPRES
La acel moment, cel mai căutat loc era la Stațiunea legumicolă, unde a dat examen, a obținut bursa de la stațiune - adică dormit și hrană asigurată. Dar era și o datorie suplimentară în toată această ofertă: în timpul vacanței trebuia să lucreze.
''Condiția era ca, după ce termini, cinci ani să funcționezi în unitatea care ți-a plătit bursa. Astfel, am fost repartizat la ferma numărul 1 a stațiunii, cea mai puternică fermă de producere de semințe. Inginerul de acolo nu a acceptat pregătirea mea de tehnician, pentru că așa trebuia să fiu încadrat, și am fost încadrat ca muncitor necalificat'', își amintește Costel Vînătoru despre prima etapă a întâlnirii cu plante, ca specialist începător.
Foto: (c) FLORIN ZAFIU / AGERPRES
Avea înclinații către muzică, numai că dezvoltarea sa pe plan artistic nu se potrivea cu munca grea din agricultură și cu dorința de a rezista în acest domeniu, în lipsa altei alternative. Chiar și pentru un tânăr obișnuit cu munca, săpatul șanțurilor s-a dovedit o încercare grea, moment în care au încolțit primele gânduri spre cercetare.
Foto: (c) FLORIN ZAFIU / AGERPRES
''Mă tot gândeam că trebuie să ajung la cercetare, să fac ceva pentru oamenii care muncesc din greu, să facem altfel aceste activități care sunt costisitoare și istovitoare. Inginerul Baniță Ionel m-a primit cu o duritate destul de mare, pe care o văd acum cu alții ochi, pentru că m-a format și a început să îmi aplice o formă de pregătire specială. Mă trimitea la o lucrare, mă asculta la lecții. Am stat acolo aproape 5 ani, după care am trecut la cercetare, în 1990. Am parcurs treapta de șef de echipă, de tehnician, pe urmă am terminat facultatea, am devenit inginer, pe urmă cercetător, trecând prin toate gradele. Am fost primul cercetător care a obținut gradul 1 la Buzău într-o unitate de cercetare. Acum sunt doctor în horticultură. Am lucrat la teza de doctorat aproape 9 ani. Lucrarea s-a finalizat cu 4 brevete de invenție și chiar cu primul hibrid comercial după '90 - 'tomata Siriana''', precizează cercetătorul buzoian.
Foto: (c) FLORIN ZAFIU / AGERPRES
În anul 2019, a înființat, cu sprijinul Ministerului Agriculturii, BRGV de la Buzău. De atunci, contribuie, alături de echipa sa, la conservarea a peste 20.000 de soiuri de plante, o parte dintre ele dispărute din cataloagele de specialitate.
Foto: (c) FLORIN ZAFIU / AGERPRES
''Am peste 100 de brevete de invenție, majoritatea tomate, dar avem și alte specii aclimatizate în România. Munca mea de cercetare a fost cantonată pe trei paliere. Un palier axat pe reabilitarea speciilor și soiurilor neglijate în cultură și dorința de a păstra și salva patrimoniul genetic autohton, în special cel vechi. Pe de altă parte, obținerea de creații performante. Și al treilea palier - referitor la aclimatizarea de specii noi, care nu au fost în România'', spune Costel Vînătoru.
Aici povestește că este vorba de aclimatizarea mai multor soiuri de plante.
Foto: (c) FLORIN ZAFIU / AGERPRES
''Spre exemplu, castravetele amar pentru diabet - acum avem patru soiuri înscrise în catalog oficial -, apoi kivano, sau castravetele cu țepi, și spanacul de Malabar. Peste 20 de specii au fost aclimatizate și înscrise în catalogul oficial în premieră pentru Europa și pentru România. Avem primul soi de Perilla Frutescens înscris în catalogul european, primul soi de Sideritis, Acmella oleracea, sunt specii la care noi suntem pionieri în Europa'', dezvăluie Costel Vînătoru.
Foto: (c) FLORIN ZAFIU / AGERPRES
Iar pentru a obține rezultate în orice domeniu, cum este și cel al cercetării horticole, este nevoie de mult efort și pregătire continuă. ''Să ajungi aici, ai nevoie de foarte multe cunoștințe. Trebuie să înțelegi foarte bine solul. Un specialist bun este cel care, sigur, poate că e forțată puțin metafora aceasta, știe să vorbească cu plantele. Plantele nu vorbesc, dar au limbajul lor, trebuie să le înțelegi. Și atunci, un specialist bun este cel care asigură cerințele specifice față de factorii de vegetație'', explică directorul BRGV Buzău.
Foto: (c) FLORIN ZAFIU / AGERPRES
În anul 2021, a fost onorat cu premiul Academiei Române, al treilea adus la Buzău în ultima sută de ani, după savantul Basil Iorgulescu și scriitorul Nicolae Peneș. În același an, i-a fost înmânat premiul Academiei Tehnice Române și în 2020, premiul Academiei de Științe Agricole. Face parte din numeroase organizații profesionale naționale și internaționale și este autor a peste 200 de lucrări științifice publicate la congrese și sesiuni științifice internaționale.
Foto: (c) FLORIN ZAFIU / AGERPRES
Costel Vînătoru a absolvit și Facultatea de Teologie, fiind hirotonit preot la Catedrala Episcopală, unde a slujit din anul 1996 până în anul 2024, când a devenit slujitor la Biserica Sf. Spiridon din centrul municipiului Buzău. În anul 2002 a primit Crucea Patriarhală de la Patriarhul Teoctist, devenind astfel iconom stavrofor, iar în anul 2019, în ședința festivă a Sfântului Sinod, a primit Ordinul ''Sanctus Stephanus Magnus'' și Crucea Sfântului Ștefan cel Mare.
Foto: (c) FLORIN ZAFIU / AGERPRES
Rezultatele sale înregistrate de-a lungul timpului în domeniul horticulturii au fost apreciate și în străinătate de către diverse companii sau organizații, care și-au exprimat interesul prin oferte de colaborare în cercetare.
Foto: (c) FLORIN ZAFIU / AGERPRES
''După ce am terminat și am dat admitere la doctorat, au fost două oferte puternice. Erau puține locuri în țară - și mai ales pe domenii cum era cel vizat de mine - și am avut o ofertă dată de Banca Mondială pentru Statele Unite. Tot din Statele Unite am avut a doua ofertă generoasă, de cinci ani, un an de limbă și patru ani de studii. Atunci aveam o situație grea, stăteam într-un cămin de nefamiliști, eram căsătorit, am fost tentat, m-am gândit să plec, nu aveam casă, dar am rămas aici'', dezvăluie Vînătoru.
Oferte profesionale din afara țării au continuat din mai multe state - Franța, Italia sau Spania.
Foto: (c) FLORIN ZAFIU / AGERPRES
''Din Franța am avut mai multe oferte pentru a merge și a lucra pentru ei în cercetare, deja eram cunoscut acum, mai ales că reușisem să obțin această colecție, care era destul de mare la vremea respectivă: peste 1.000 de soiuri de tomată, am reușit acum să avem peste 4.000 de soiuri. Oferta era foarte bună și sigur, pentru început, am vrut să accept, să văd despre ce este vorba și ușor am renunțat la ideea aceasta și am rămas aici. Au fost oferte de la companii străine, dar nu am plecat'', completează cercetătorul român.
A avut ''ucenici'' pe care i-a format în domeniul horticulturii și care acum lucrează pentru companii internaționale.
Foto: (c) FLORIN ZAFIU / AGERPRES
Rețeta păstrării cunoștințelor dobândite pentru România a avut ca ingredinte principale familia, pe primul plan, și visul de a pune pe picioare o ''căsuță a semințelor''.
Foto: (c) FLORIN ZAFIU / AGERPRES
''Visul meu a fost să reușesc să fac o 'căsuță a semințelor' românești, această bancă de resurse. Noi nu conservăm numai semințele, ci și poveștile lor. Am sperat că totuși reușesc să fac asta, am reușit în parte, dar mai este mult până departe, pentru că avem foarte multe de făcut până a putea declara că avem în deplină siguranță un patrimoniu genetic românesc'', a subliniat el.
Foto: (c) FLORIN ZAFIU / AGERPRES
Cercetătorul Costel Vînătoru apreciază că România are potențial, o țară specială din punct de vedere cultural, din punct de vedere spiritual, însă oamenii trebuie să vadă altfel lucrurile.
Foto: (c) FLORIN ZAFIU / AGERPRES
''Am fost într-o țară și mă uitam că oamenii veneau de la distanțe foarte mari să vadă într-un parc niște căprioare. Noi, la Buzău, le avem libere în parc și le vedem din când în când. Aproape că nu există un petec de verdeață fără o plantă care aduce beneficii. După părerea mea, ar trebui să alegem România. Este o țară specială din punct de vedere cultural, din punct de vedere spiritual. Gândiți-vă la partea spirituală, la rădăcina noastră creștină - avem presărate pe teritoriul țării monumente istorice, spirituale, cetăți, mănăstiri, lăcașuri de cult care dau identitate neamului nostru. Aleg România pentru că sunt român în primul rând - simt asta, trăiesc asta și nu vreau să o demonstrez prin vorbe, ci prin fapte, prin trăire, prin ceea ce fac. Nu m-aș regăsi în alt loc al lumii ca aici unde m-a semănat Dumnezeu. Și dacă aici trăiesc în armonie, greu ar fi să mă 'aclimatizez' într-o altă zonă. Țelul meu de viață este acesta: să mă ajute Dumnezeu să pot să las ceva, nu spre mândrie sau spre laudă, ci ca o mărturie de bine că am trecut pe acest pământ'', este mesajul transmis de cercetătorul Costel Vînătoru, directorul Băncii de Resurse Genetice Vegetale de la Buzău. AGERPRES/(A - redactor: Florin Zafiu, editor: Florin Marin, editor online: Gabriela Badea)
