Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT) critică dur inițiativa legislativă depusă la Senat privind dezincriminarea deținerii de droguri pentru consum propriu, susținând că această reglementare nu reduce traficul de droguri, ci deschide traficanților mai multe căi de a scăpa de răspunderea penală.

Într-un document de 20 de pagini dat publicității luni, DIICOT respinge proiectul de lege inițiat de senatorii Victoria Stoiciu (neafiliată), Cristian Ghinea (USR) și Daniel Fenechiu de la PNL - între timp acesta a anunțat că și-a retras semnătura -, prin care se propune ca deținerea de droguri pentru consum propriu să nu mai fie pedepsită cu închisoarea, ca în prezent, ci cu amendă contravențională cuprinsă între 1.000 și 3.000 de lei.

Printre altele, DIICOT spune că proiectul nu stabilește un prag care să facă o diferență între consum și trafic de droguri, iar transferul responsabilității către polițiști de a stabili printr-o procedură administrativă sancțiunile cu amendă sau deschiderea de dosare penale 'creează o zonă de vulnerabilitate la presiuni și corupție'.

'Propunerea legislativă nu poate fi susținută, nici în forma inițiatorului, nici prin amendamente punctuale. Viciile sale nu țin de redactare, ci de concepție: proiectul renunță la răspunsul penal fără să instituie vreun criteriu care să separe consumatorul de traficant, transferă calificarea faptei de la procuror la agentul de poliție, sancționează cu amenzi de câteva sute de lei fapte pe care convențiile la care România este parte obligă statul să le incrimineze și deschide traficanților mai multe căi de a scăpa de răspunderea penală. Expunerea de motive care îl însoțește este contrazisă, în
puncte esențiale, de propriile date și de propriile anexe', susține DIICOT.

* Nu există nicio linie de demarcație între consumul propriu și trafic.

Conform DIICOT, proiectul nu definește 'consumul propriu' și nu stabilește niciun prag cantitativ, nici măcar orientativ. În consecință, orice cantitate, oricât de mare, pentru care nu se dovedește destinația de trafic se sancționează cu amendă.

Același act material (deținerea ori introducerea în țară a aceleiași cantități de droguri) va constitui, după caz, contravenție sancționată cu amendă sau infracțiune pedepsită cu închisoarea de la 3 la 10 ani, respectiv de la 5 la 15 ani (art.2), iar în cazul introducerii în țară - cu închisoarea de la 5 la 15 ani, respectiv de la 10 la 20 de ani, în funcție exclusiv de ceea ce reușește să stabilească agentul constatator într-o procedură administrativă lipsită de mijloace de investigare.

Portugalia, prezentată drept model principal, operează cu un reper cantitativ legal, respectiv cantitatea necesară consumului mediu individual pe o perioadă de 10 zile, iar Republica Moldova, descrisă în expunerea de motive drept 'un model funcțional', folosește praguri stabilite oficial pentru fiecare substanță (de exemplu, până la 2 grame de canabis ori 0,15 grame de cocaină), iar deținerea de cantități mari fără intenție de înstrăinare rămâne infracțiune.

* Calificarea juridică trece de la procuror la agentul constatator.

În regimul actual, orice deținere de droguri determină înregistrarea unei cauze penale, în care urmărirea penală este condusă și controlată de procuror, care stabilește încadrarea juridică. În proiectul depus la Senat, agentul constatator ridică drogurile, iar formațiunea specializată (Poliția) aplică amenda.

Prin urmare, procurorul ajunge să cunoască fapta numai dacă persoana împuternicită să aplice sancțiunea apreciază ea însăși că fapta constituie infracțiune și sesizează organul de urmărire penală.

'Riscul nu este teoretic. Discreția de a califica drept 'consum propriu' o cantitate deținută de un distribuitor stradal, urmată de achitarea a jumătate din minimul amenzii, creează o zonă de vulnerabilitate la presiuni și corupție, fără niciun mecanism de verificare ulterioară, cu atât mai
mult cu cât, astfel cum se arată la pct.3.5, sancționarea contravențională definitivă poate bloca o urmărire penală ulterioară. Nici controlul judecătoresc nu compensează această deplasare. Plângerea contravențională se judecă de judecătorie, iar apelul se soluționează de secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului. Distincția dintre consum și trafic, care decide între o amendă și o pedeapsă de până la 20 de ani, va fi tranșată, așadar, într-o procedură administrativă, de instanțe care nu dispun de niciunul dintre instrumentele procesului penal', consideră DIICOT.

Nici exemplul Țărilor de Jos, perceput adesea drept un spațiu în care cumpărarea și consumul de droguri ar fi libere, nu susține soluția proiectului. Legea olandeză privind stupefiantele interzice deținerea, vânzarea și producerea de droguri. Toleranța se întemeiază pe principiul oportunității urmăririi (Parchetul poate renunța la urmărire din motive de interes public) și pe ghidurile emise de Colegiul procurorilor generali, care conțin reguli normative obligatorii pentru procurori.

Și în Belgia deținerea de canabis pentru uz personal a rămas infracțiune, iar reacția la faptă aparține procurorului ori instanței penale: procurorul poate propune stingerea acțiunii penale prin plata unei sume de bani, sumă care, pentru infracțiunile pedepsite cu o pedeapsă de nivel 1, nu poate depăși maximul amenzii prevăzute de lege pentru această pedeapsă, iar plata efectuată în termenul stabilit stinge acțiunea penală; în lipsa plății, procurorul poate emite un ordin de plată a sumei majorate cu 35%, care poate fi contestat la instanță, ori poate sesiza instanța, singura care poate aplica amenda penală (200 de euro pentru prima infracțiune). Poliția doar constată fapta, prin proces-verbal, de regulă simplificat în cazul deținerii de către un major a cel mult 3 grame ori a unei plante femele.

* Calea inversă, de la urmărirea penală la contravenție, este lipsită de efect.

Expunerea de motive afirmă că, atunci când urmărirea penală începută pentru trafic stabilește că drogurile erau destinate consumului propriu, actele se trimit organului competent, în vederea aplicării sancțiunii contravenționale.

În opinia DIICOT, mecanismul este inaplicabil în practică. Potrivit proiectului, aplicarea sancțiunii se prescrie în termen de un an de la data săvârșirii faptei, iar art.13 alin.(3) teza a doua din O.G. nr.2/200120 prevede că, atunci când fapta a fost urmărită ca infracțiune, prescripția operează dacă sancțiunea nu a fost aplicată în termen de un an de la data săvârșirii, respectiv a constatării faptei.

DIICOT atrage atenția că o urmărire penală pentru trafic de droguri depășește frecvent acest interval, iar rezultatul este că, ori de câte ori ancheta penală nu reușește să probeze traficul, fapta rămâne nesancționată în orice formă.

* Sancționarea contravențională a importului și exportului de droguri încalcă obligațiile internaționale ale României.

Expunerea de motive a proiectului invocă art.3 paragrafele 2 și 4 din Convenția Națiunilor Unite împotriva traficului ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope (Viena, 1988), care ar permite 'expres statelor să trateze diferit deținerea pentru consum propriu, sub rezerva principiilor lor constituționale, și să prevadă alternative la condamnare' (p.12), argument pe care proiectul îl extinde la import și export.

Procurorii spun însă că textul Convenției nu susține această extindere. Rezultă că art.3 alin.(3) și (4) din proiect, precum și includerea producerii, fabricării, extragerii și preparării în noul art.4, plasează România în afara obligațiilor asumate prin tratatele la care este parte și care fac parte din dreptul intern potrivit art.11 alin.(2) din Constituție.

DIICOT precizează că, pe plan operațional, proiectul deschide o breșă în piața transfrontalieră și online. Cumpărătorul căruia drogurile comandate îi sunt expediate din alt stat prin colet săvârșește o introducere în țară pe care o poate prezenta drept 'import pentru consum propriu'.

În lipsa pragurilor, fiecare destinatar al unui flux de colete devine contravenient, cu o amendă achitabilă în 15 zile la jumătate din minim, în timp ce vânzătorul din străinătate nu are niciun contact cu jurisdicția română.

'La momentul interceptării unui astfel de colet nu se poate cunoaște dacă destinația acestuia vizează consumul propriu, ceea ce complică folosirea livrării supravegheate (art.151 C.p.p.), instrument care presupune comiterea unei infracțiuni. Persoanele folosite pentru transport vor dispune, la rândul lor, de o apărare standard, declararea consumului propriu, a cărei infirmare revine integral acuzării. Nici exemplul Italiei, care sancționează administrativ inclusiv importul pentru uz personal, nu infirmă cele de mai sus. Obligația de incriminare rezultă din textul convențiilor, iar nu din practica altor state, iar sancțiunile italiene (suspendarea permisului de conducere, a permisului de port-armă ori a pașaportului, pe o durată de la două luni la un an pentru substanțele din tabelele I și III, respectiv de la una la trei luni pentru cele din tabelele II și IV) au un efect real pe care amenda din proiect nu îl are', afirmă DIICOT.

* Amenda achitată poate bloca urmărirea penală a traficantului.

Contravențiile din dreptul român pot constitui 'acuzații în materie penală' în sensul art.6 din Convenția europeană a drepturilor omului. Pe cale de consecință, un proces-verbal rămas definitiv, prin necontestarea lui în termenul legal (chiar dacă amenda a fost achitată) ori prin respingerea plângerii, poate constitui o hotărâre definitivă în sensul art.4 din Protocolul nr.7.

Dacă ulterior se descoperă că aceeași cantitate de droguri era destinată vânzării, urmărirea penală pentru trafic va privi aceleași fapte, potrivit testului identității faptelor materiale (Serghei Zolotukhin c. Rusiei (MC), 10.02.2009, cererea nr.14939/03).

CEDO a constatat deja, într-o cauză împotriva României, încălcarea regulii potrivit căreia nimeni nu poate fi urmărit sau sancționat de două ori pentru aceeași faptă (ne bis in idem), în ipoteza redeschiderii urmăririi după aplicarea unei amenzi administrative.

Proiectul construiește însă cele două răspunsuri ca reciproc exclusive (fie contravenție, fie infracțiune, după scop), ceea ce face greu de susținut o legătură de complementaritate.

Proiectul nu conține nicio normă care să prevină acest efect, de exemplu imposibilitatea achitării amenzii înainte de verificarea destinației drogurilor ori un mecanism de desființare a procesului-verbal în cazul descoperirii ulterioare a traficului.

* Componenta de sănătate publică există doar în titlu.

Deși proiectul revendică 'modelul sănătății publice', nu leagă în niciun fel sancțiunea de tratament. Evaluarea este facultativă pentru adulți - art.19 alin.(1), se efectuează numai cu consimțământul persoanei - alin.(3), includerea în program presupune acordul scris - alin.(4), iar refuzul ori abandonul nu produc nicio consecință.

Mai mult, decizia de a trimite consumatorul la evaluare aparține, potrivit noului art.19 alin.(1), 'organului competent să aplice sancțiunea', adică ofițerului ori agentului de poliție din formațiunea specializată.

În forma în vigoare a legii, instanța poate dispune includerea într-un program terapeutic derulat în sistemul penitenciar a consumatorului condamnat la închisoare pentru orice altă infracțiune decât cea prevăzută la art.4 (art.18). Noul art.18 restrânge această posibilitate la infracțiunile 'prevăzute de prezenta lege', scoțând din sfera ei consumatorii dependenți condamnați pentru alte infracțiuni, frecvent patrimoniale, săvârșite pentru procurarea drogurilor.

Rezultatul este un consumator invizibil: nu apare în statistica judiciară ca persoană sancționată, nu apare în statistica sanitară ca persoană asistată și reapare ciclic, în aceleași locuri, adesea și în calitate de distribuitor. Dezincriminarea neînsoțită de un mecanism obligatoriu de evaluare și de referire către asistență nu mută persoana din registrul penal în cel terapeutic, ci o scoate din primul fără a o introduce în al doilea.

* Producerea, fabricarea, extragerea și cultivarea pentru consum propriu, fără nicio limită.

Proiectul sancționează contravențional, fără limită cantitativă, fabricarea, extragerea, prepararea și transformarea de droguri, deci inclusiv amenajarea unor laboratoare improvizate de sinteză sau de extracție cu solvenți, cu riscuri de incendiu, explozie și intoxicare pentru vecinătăți, precum și culturile de canabis de orice dimensiune, dacă nu se dovedește destinația comercială.

Chiar statele care au legalizat cultivarea pentru uz personal au fixat limite numerice stricte: Malta - patru plante pe locuință, indiferent de numărul celor care locuiesc acolo; Luxemburg - patru plante pe gospodărie; Germania - trei plante pentru fiecare persoană adultă.

Mai mult, în Portugalia, modelul principal invocat de inițiatori, cultivarea pentru consum propriu a rămas infracțiune, pedepsită cu închisoare de până la 3 luni sau cu amendă penală de până la 30 de zile-amendă, cu posibilitatea scutirii de pedeapsă, numai consumul, achiziția și deținerea pentru consum propriu constituind contravenție.

Un proiect care afirmă că 'nu legalizează niciun drog' lasă, paradoxal, mai mult spațiu cultivării și fabricării decât legislațiile care legalizează.

* Deținerea de droguri în penitenciare devine contravenție.

Polițiștii de penitenciare sunt incluși printre agenții constatatori, iar locurile de detenție figurează printre locurile vizate. Deținerea de droguri de către o persoană privată de libertate, pentru consum propriu, devine astfel contravenție, achitabilă cu 500 sau 750 lei, într-un mediu în care circulația drogurilor alimentează violența, îndatorarea și relațiile de dominație dintre deținuți. Răspunderea disciplinară nu compensează
pierderea caracterului penal al faptei.

* Volumul de muncă nu dispare, ci se mută pe aceleași resurse.

Proiectul își justifică necesitatea prin degrevarea DIICOT și 'redirecționarea resurselor' către marele trafic.

DIICOT consideră că mecanismul ales produce efectul invers: aplicarea fiecărei amenzi revine ofițerilor și agenților din formațiunile specializate antidrog ale Poliției Române, adică structurilor care lucrează, în calitate de poliție judiciară, în cauzele de trafic.

Fiecare sancțiune necesită analize de laborator, astfel că sarcina laboratoarelor rămâne identică, iar judecătoriile vor prelua plângerile contravenționale.

Termenul de prescripție de un an, raportat la durata medie de efectuare a analizelor de laborator, va conduce la prescrierea faptelor, deci la lipsa oricărei sancțiuni.

* Redeschiderea în masă a condamnărilor pentru trafic internațional.

Art. III alin.(2) aplică art.4 C.p. și faptelor de introducere sau scoatere din țară, de import ori de export de droguri 'în vederea consumului propriu', săvârșite anterior intrării în vigoare a legii.

Pentru a aplica art.4 C.p. persoanelor condamnate definitiv în temeiul art.3 alin.(1) sau (2), instanța sesizată potrivit art.595 C.p.p. trebuie să constate că fapta concretă pentru care s-a pronunțat condamnarea este una dintre cele pe care legea nouă nu le mai incriminează.

Această împrejurare nu rezultă, de regulă, din hotărârea de condamnare: scopul nu era element constitutiv al infracțiunii prevăzute la art.3, astfel încât nu a fost stabilit cu autoritate de lucru judecat, fiind analizat, cel mult, în cadrul individualizării pedepsei.

Art.595 Cpp permite instanței să aplice legea nouă faptei astfel cum a fost stabilită prin hotărârea definitivă, nu să administreze probe noi și să stabilească fapte care nu au fost reținute, fără a aduce atingere autorității de lucru judecat.

'Instanțele vor fi puse, prin urmare, în fața unei alternative fără soluție satisfăcătoare: fie resping cererile, pentru că din hotărâre nu rezultă scopul consumului propriu, iar art. III alin.(2) și (5) rămân fără efect tocmai pentru situațiile care au motivat inițiativa; fie reconstituie retroactiv destinația drogurilor pe baza dosarului ori a susținerilor condamnatului, depășind cadrul procedurii și generând o practică neunitară. La rândul lor, administrația locului de deținere și serviciul de probațiune, obligate prin art. III alin.(5) să comunice instanței situațiile de care au cunoștință, nu dispun de niciun criteriu pentru a-i identifica, dintre condamnații pentru art.3, pe cei vizați de dezincriminare. Potrivit datelor din anexa expunerii de motive (Tabelul 3)44, numai în 2025 au fost pronunțate 113 condamnări definitive pentru art.3, dintre care 88 cu executare în detenție. În cauzele aflate în curs, aceeași apărare va deveni standard. Art. III alin.(3) dispune punerea de îndată în libertate a persoanelor arestate exclusiv pentru aceste fapte, fără a stabili cine și pe ce bază constată că fapta privea consumul propriu', mai explică DIICOT.

* Experiența statelor care au revenit asupra dezincriminării.

Expunerea de motive din proiect prezintă dezincriminarea consumului ca pe direcția 'evidentă' de evoluție a continentului, față de care poziția României ar fi una izolată, 'în sens contrar întregii evoluții europene'.

'Realitatea este alta: mai multe jurisdicții care au scos deținerea pentru consum propriu din sfera penală ori au liberalizat-o fără un cadru de aplicare au revenit asupra soluției, iar motivele revenirii corespund viciilor proiectului analizat. Studiile invocate de inițiatori nu au stabilit o legătură cauzală între dezincriminare și creșterea deceselor prin supradoză, iar prezentele observații nu pornesc de la o asemenea legătură; problemele care au determinat revenirea țin de funcționarea mecanismului însuși', subliniază DIICOT.

Ca exemplu, Thailanda a scos planta de canabis (cu excepția extractelor cu peste 0,2% THC) de pe lista stupefiantelor de la 9.06.2022, fără a adopta legea de reglementare anunțată. Au apărut peste 18.000 de magazine autorizate, autoritățile au semnalat creșterea dependenței, iar accesul minorilor a fost invocat public, astfel încât, prin anunțul Ministerului Sănătății Publice aplicabil de la 26.06.2025, vânzarea a fost limitată la prescripția medicală, iar canabisul a fost reorientat exclusiv către uz medical.

În Italia, Legea nr.685/1975 declara nepedepsibilă deținerea unei cantități moderate pentru uz personal, fără a o defini. Legea nr.162/1990 a introdus doza medie zilnică, stabilită prin decret ministerial, guvernul invocând 'o atitudine larg răspândită de toleranță și permisivitate' generată de vechea reglementare. AGERPRES/(AS - redactor: Eusebi Manolache, editor: Florin Marin, editor online: Andreea Lãzãroiu)