AUR: Statul numără angajările. Cine numără oamenii care rămân fără loc de muncă?

Comisia de Muncă 'Dimitrie Gusti' AUR consideră că eficiența politicilor publice din sănătate și ocuparea forței de muncă trebuie măsurată prin rezultate concrete pentru oameni, nu doar prin numărul de persoane înregistrate într-un program sau prin sumele cheltuite.

În domeniul sănătății, evaluarea politicilor publice trebuie să pornească de la accesul real al pacientului la diagnostic și tratament: cât timp așteaptă până la diagnostic, cât durează accesul la tratament, în cât timp sunt introduse terapiile și medicamentele compensate și cât de mari sunt diferențele dintre marile centre medicale și zonele insuficient deservite.

Aceste probleme au și o componentă directă asupra pieței muncii. Pentru persoanele care își pierd capacitatea de muncă, întârzierile din sistemul medical pot însemna pierderea locului de muncă, scăderea veniturilor și creșterea dependenței de sprijinul statului.

În ceea ce privește ocuparea forței de muncă, ANOFM raportează 94.316 persoane încadrate în primele opt luni ale anului, în timp ce datele disponibile indică 34.645 de locuri de muncă vacante. Pentru Comisia de Muncă 'Dimitrie Gusti'' AUR, aceste cifre nu sunt suficiente pentru a demonstra eficiența politicilor de ocupare.

Trebuie să știm ce se întâmplă după angajare. Câte dintre cele 94.316 persoane sunt încă angajate după șase luni? Câte rămân în muncă după un an? Câte au beneficiat de formare profesională și dacă această formare corespunde locului de muncă ocupat? În ce domenii există simultan persoane care își caută un loc de muncă și posturi vacante?

Oana Marina Vulcan, Coordonator Tehnic al Comisiei de Muncă 'Dimitrie Gusti' AUR, solicită Ministerului Muncii și ANOFM să ne comunice cât din finanțarea programelor de ocupare se regăsește într-un rezultat durabil în vederea accesării unui loc de muncă și ca aceste programe să fie evaluate prin rezultate durabile, nu doar prin numărul de contracte înregistrate. În același timp, politicile de sănătate trebuie evaluate prin timpul efectiv în care pacientul ajunge la diagnostic și tratament și prin efectul acestor intervenții asupra capacității sale de a munci.

Statul trebuie să măsoare rezultatul real al banilor publici: omul care se însănătoșește, omul care își păstrează capacitatea de muncă și omul care rămâne angajat, nu doar cifra raportată într-un tabel.

Departamentul de comunicare al Alianței pentru Unirea Românilor