Timpul se scurge pentru implementarea de către Uniunea Europeană a reformelor economice propuse în urmă cu doi ani de fostul președinte al Băncii Centrale Europene, Mario Draghi. Dacă blocul comunitar eșuează, riscă un declin comparativ pe termen lung, ajungând să joace un rol secundar pe scena mondială, atenționează într-un articol de opinie publicat luni de Reuters Mike Peacock, fost redactor-șef al agenției și fost șef al departamentului de comunicare al Băncii Angliei.

UE a stabilit sfârșitul anului 2027 drept termen-limită pentru realizarea elementelor cheie din planul lui Draghi; acestea includ o piață unică deplin funcțională cu piețe de capital și uniuni energetice integrate, o mai bună capacitate de împrumuturi comune și reducerea cerințelor privind unanimitatea statelor membre pentru adoptarea unor reforme majore.

Potrivit Consiliului European pentru Inovare, până în luna iulie, Uniunea Europeană implementase integral doar 15,7% din propunerile lui Draghi, în timp ce aproximativ 40% fuseseră abordate doar parțial.

Situația este și mai critică în privința celor mai radicale - și, prin urmare, celor mai importante - măsuri, precum piețele unice de capital și energie. UE a reușit să adopte legislația necesară pentru doar 3% dintre acestea, conform Institutului Montaigne, un think-tank francez. Comisia Europeană poate promova aceste măsuri doar cu acordul tuturor statelor membre - o sarcină extrem de dificilă.

Calendarul electoral din Europa ar putea complica și mai mult lucrurile. Este puțin probabil ca guvernele care se prezintă în fața alegătorilor să fie dispuse să cedeze și mai multă suveranitate; în plus, dacă alegerile vor aduce la putere lideri mai puțin favorabili reformelor, procesul de integrare europeană ar putea începe să se destrame.

Vin alegerile

Franța deschide seria, cu alegeri programate pentru luna aprilie 2027. (Între timp, Spania a anunțat chiar luni alegeri legislative anticipate pentru 29 noiembrie, anul în curs, n.r.)

UE se grăbește deja să finalizeze următorul buget pe termen lung al blocului comunitar (pentru perioada 2028-2034) înainte de aceste alegeri, de teama că scrutinul ar putea aduce la putere un guvern de extremă-dreapta condus de Marine Le Pen.

Deși partidul lui Le Pen, Adunarea Națională (Rassemblement National), a renunțat la ambiția de a scoate Franța din UE, acesta a semnalat totuși intenția de a reduce contribuția țării la bugetul comunitar și de a se retrage din anumite aspecte-cheie ale politicii energetice, preconizând totodată reintroducerea controalelor la frontieră.

Ulterior vor avea loc alegeri în Italia și Polonia. Acestea ar putea complica și mai mult eforturile de reformă, întrucât liderii politici ar putea ezita să susțină măsuri de reformă - chiar și unele prudente, dar care implică cedarea suveranității naționale - tocmai înainte de a se prezenta în fața alegătorilor.

Apoi, avem situația Germaniei. Deși coaliția de guvernare a țării rămâne la putere până în 2029, creșterea popularității partidului de extremă-dreapta Alternativa pentru Germania (AfD) - care a pledat pentru legături mai strânse cu Rusia și pentru restricții severe privind imigrația - ar putea bloca eforturile de reformă în cea mai mare economie a blocului comunitar.

Sub conducerea cancelarului Friedrich Merz, Germania a promovat, până în prezent, o agendă de reforme mai ambițioasă decât majoritatea vecinilor săi. De la preluarea mandatului anul trecut, el a relaxat 'frâna datoriei' - o regulă fiscală care a frânat multă vreme creșterea economică - pentru a permite o majorare semnificativă a cheltuielilor de apărare și crearea unui fond de infrastructură în valoare de 500 de miliarde de euro. Aceste măsuri au fost completate de planuri de modernizare a rețelei electrice naționale, precum și de reforme în domeniul pensiilor, fiscalității și pieței muncii.

În timp ce cheltuielile s-au bucurat de apreciere, măsurile de reformă - precum restricționarea concediilor medicale și combaterea abuzurilor privind ajutoarele sociale, ori creșterea graduală a vârstei de pensionare - sunt categoric nepopulare, fapt confirmat de rezultatele recente ale alegerilor regionale.

'Concluzia principală este că germanii nu doresc reforme; ei vor fie să rămână într-un prezent neschimbat, fie să se întoarcă în trecut', a notat Carsten Brzeski, economist-șef la ING, după ce Uniunea Creștin-Democrată (CDU), aflată la guvernare, a suferit pierderi majore în alegerile regionale, pe fondul creșterii sprijinului pentru partidul AfD.

Deși AfD nu a obținut încă o majoritate pentru a guverna și probabil va întâmpina dificultăți în găsirea unor parteneri de coaliție, ascensiunea sa rapidă din ultimul deceniu - devenind partidul cu cea mai mare intenție de vot din Germania - nu poate fi ignorată. Acest lucru este cu atât mai important cu cât popularitatea sa ar putea determina partidul de guvernământ să încetinească ritmul reformelor percepute ca o diminuare a suveranității naționale.

Teste decisive

În rândul oficialilor UE există un sentiment palpabil de urgență.

'Acolo unde proiectele servesc intereselor strategice ale Europei, trebuie să accelerăm masiv', a declarat luna trecută președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, în discursul său anual privind 'Starea Uniunii' în fața Parlamentului European.

Cu toate acestea, interesul pare scăzut pentru punerea în comun a capacităților.

Apelul lui Draghi pentru creșterea capacității de împrumut comun în zona euro pare deja sortit eșecului. Acum, testele decisive vor fi dacă liderii UE pot realiza o uniune a economiilor și investițiilor, precum și o uniune energetică.

Crearea unei piețe unice de capital ar putea ajuta blocul comunitar să mobilizeze cele 35.000 de miliarde de euro reprezentând economiile gospodăriilor din UE, în prezent sub formă de fonduri dispersate în cele 27 de state membre și adesea investite în străinătate.

Un demers paralel de simplificare a sistemului de reglementare fragmentat ar putea, de asemenea, să aducă beneficii semnificative. O analiză a Fondului Monetar Internațional din luna aprilie estima că agenda de reforme ar putea crește productivitatea europeană cu 20% într-un deceniu, deși această prognoză se bazează pe câteva ipoteze optimiste.

O componentă cheie a acestei agende privind competitivitatea este reforma energetică. Banca Centrală Europeană estimează că adoptarea rapidă a inteligenței artificiale (AI) ar putea spori productivitatea UE cu până la 4% într-un deceniu. Totuși, construirea și operarea centrelor de date și a infrastructurii pentru Ai sunt fezabile doar dacă se bazează pe o circulație facilă a energiei electrice peste granițele naționale din UE, la prețuri competitive.

Președinta BCE, Christine Lagarde, a avertizat recent că blocul comunitar se confruntă cu o alegere: fie ratează complet avântul inteligenței artificiale, fie ajunge să depindă excesiv de state străine - în special de SUA și China - pentru componente tehnologice vitale.

În absența unor progrese, decalajul de productivitate față de SUA se va adânci aproape sigur, industria prelucrătoare din UE va fi probabil și mai mult subminată de concurenții chinezi cu costuri mai mici, iar blocul comunitar va fi cu siguranță nevoit să continue să își procure din străinătate componentele tehnologice critice.

UE, reticentă la asumarea de riscuri, a tergiversat mult timp reformele, însă continuarea acestei atitudini în prezent ar putea fi una dintre cele mai riscante decizii. AGERPRES/(AS - redactor: Mihaela Toth, editor: Gabriela Ionescu, editor online: Simona Aruştei)