Ziua internațională a speranței este sărbătorită anual la 12 iulie, cu scopul de a recunoaște speranța ca o forță pentru transformarea vieților, comunităților și a lumii noastre, potrivit https://internationaldayofhope.org.
Această zi a fost stabilită prin rezoluția A/79/.54, adoptată de Organizația Națiunilor Unite (ONU) la 4 martie 2025. Inițiativa a aparținut unor lideri globali în domeniul sănătății mintale, activiști, influenceri și oameni de știință reuniți în 2023 pentru a susține necesitatea unei astfel de zile.
Prin marcarea Zilei internaționale a speranței se dorește activarea speranței ca drept fundamental al omului - măsurabil, dobândibil și scalabil - în toate sectoarele: de la sănătate mintală, educație, bunăstare la locul de muncă, politici publice, la justiție socială, sustenabilitate de mediu, arte sau cultură. Această zi este un îndemn la acțiune: de a face din speranță o prioritate de sănătate publică și de a o recunoaște ca factor de protecție împotriva violenței, dependenței și sinuciderii, conform https://internationaldayofhope.org.
Speranța nu este doar un sentiment, ci o abilitate care poate fi învățată și măsurată, ce transformă vieți. Speranța este strategia pentru un viitor mai bun - și începe cu noi toți. Speranța impulsionează schimbarea globală. Companiile și comunitățile din întreaga lume lucrează pentru Obiectivele de Dezvoltare Durabilă (ODD) ale Națiunilor Unite - un efort global de a crea un viitor mai bun și mai sustenabil. Atunci când companiile, orașele și indivizii cultivă speranța ca o abilitate, devin mai eficienți în promovarea progresului către sustenabilitate, echitate și bunăstare globală.
Persoanele cu un nivel mai ridicat de speranță au o cantitate și o calitate mai mare a rezolvării problemelor și sunt mai creative, au conexiuni pozitive mai puternice cu ceilalți și sunt mai colaborative, ceea ce este necesar pentru parteneriate sănătoase.
La nivel social, există o relație bidirecțională între lipsa de speranță și sărăcie. Cei care trăiesc în sărăcie sunt predispuși să experimenteze niveluri mai ridicate de lipsă de speranță, iar cei care au niveluri mai ridicate de lipsă de speranță sunt predispuși să experimenteze mai multă sărăcie, arată https://internationaldayofhope.org.
Niveluri mai ridicate de speranță pot duce la o creștere cu 14% a productivității la locul de muncă - mai mult decât inteligența, optimismul sau autoeficacitatea. Speranța protejează, de asemenea, împotriva depresiei; depresia este principala cauză de dizabilitate la nivel mondial și cel mai semnificativ cost pentru forța de muncă. Potrivit Centrului pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC), depresia provoacă aproximativ 200 de milioane de zile de muncă pierdute în fiecare an, cu un cost de 17 până la 44 de miliarde de dolari pentru angajatori.
Speranța este văzută ca o construcție importantă pentru rezolvarea conflictelor. Poate promova pacea în rezolvarea conflictelor dificile. De asemenea, lipsa de speranță este singurul predictor consistent al violenței, prin urmare, creșterea speranței poate proteja împotriva violenței în cadrul comunităților.
Așadar speranța este un instrument pentru schimbarea socială, o fundație pentru comunități prospere. Prin unirea indivizilor, organizațiilor, orașelor și națiunilor poate fi promovată o lume în care speranța este accesibilă tuturor, peste tot. AGERPRES/(Documentare - Cerasela Bădiță; editor: Mariana Zbora-Ciurel, editor online: Alexandru Cojocaru)
Sursa foto: www.unicef.org
