Scăderea în înălțime, durerile de spate apărute brusc și fracturile produse în urma unor traumatisme minore sunt semne de alarmă pentru osteoporoză, o boală care poate evolua fără simptome evidente, a avertizat, marți, medicul specialist endocrinolog Loredana Camelia Boicean, de la Spitalul Clinic Județean de Urgență (SCJU) Sibiu.
'Printre semnele de alarmă se numără scăderea în înălțime, apariția unei cifoze dorsale accentuate, durerile de spate apărute brusc și fracturile produse în urma unor traumatisme minore, cum ar fi o cădere de la propria înălțime', a explicat medicul, într-un material publicat pe pagina de Facebook a spitalului, cu ocazia Zilei Mondiale a Osteoporozei.
Potrivit endocrinologului, fracturile vertebrale pot fi uneori asimptomatice, motiv pentru care evaluarea persoanelor cu factori de risc este importantă. Osteoporoza este caracterizată prin scăderea rezistenței osoase și creșterea riscului de fracturi, fiind numită adesea 'boala tăcută'.
Evaluarea densității minerale osoase este recomandată, în general, femeilor de peste 65 de ani și bărbaților de peste 70 de ani, precum și persoanelor mai tinere care prezintă factori de risc semnificativi. O atenție deosebită trebuie acordată celor care au suferit deja o fractură după un traumatism minor.
Principala metodă de diagnostic este osteodensitometria DXA, care măsoară densitatea minerală osoasă, în special la nivelul coloanei lombare și al șoldului. Investigația este rapidă, nedureroasă și presupune o expunere foarte redusă la radiații.
Printre factorii de risc se numără vârsta înaintată, menopauza, antecedentele personale de fractură de fragilitate sau cele familiale de fractură de șold, greutatea corporală redusă, sedentarismul, fumatul, consumul excesiv de alcool și aportul insuficient de calciu și vitamina D. Anumite boli și tratamente de lungă durată pot favoriza, de asemenea, pierderea masei osoase.
Pentru menținerea sănătății oaselor, medicul recomandă o alimentație echilibrată, cu un aport adecvat de calciu și proteine, precum și activitate fizică regulată. Mersul pe jos, exercițiile de forță adaptate vârstei și capacității fizice, cele de echilibru și pentru îmbunătățirea posturii contribuie la păstrarea mobilității și la reducerea riscului de cădere.
La persoanele cu osteoporoză severă sau fracturi vertebrale, programul de exerciții trebuie individualizat. Sunt recomandate evitarea mișcărilor bruște, a aplecărilor accentuate sau repetate ale coloanei și a exercițiilor cu risc mare de cădere.
Calciul trebuie asigurat preferabil prin alimentație, iar suplimentarea cu vitamina D trebuie adaptată nevoilor individuale.
Medicul avertizează că dozele mari de vitamina D nu trebuie administrate fără indicație medicală și că, în osteoporoza cu risc crescut de fractură, calciul și vitamina D nu înlocuiesc tratamentul medicamentos specific.
Pentru prevenirea căderilor, sunt utile îndepărtarea covoarelor instabile, iluminarea corespunzătoare a locuinței, încălțămintea adecvată și evaluarea tulburărilor de vedere și de echilibru.
'Osteoporoza nu trebuie privită ca o consecință inevitabilă a îmbătrânirii. Este o boală care poate fi depistată și tratată, iar complicațiile sale pot fi prevenite', a subliniat medicul Loredana Camelia Boicean. AGERPRES/(AS - redactor: Isabela Paulescu, editor: Irina Poenaru, editor online: Anda Badea)
Sursa foto: rmn-diagnostica.ro
