Una dintre cele mai cunoscute actrițe grecești din toate timpurile, cu o carieră de peste cincizeci de ani, Irene Papas a jucat în unele dintre cele mai emblematice filme grecești și internaționale lansate în a doua jumătate a secolului XX. A devenit cunoscută la nivel internațional cu rolurile avute în filmele 'The Guns of Navarone' (1961), regia J. Lee Thompson și 'Zorba the Greek' (1964), regia Michael Cacoyannis.
Eirini Lelekou, pe numele său real, s-a născut la 3 septembrie 1926, în localitatea Chiliomodi, regiunea Corint, Grecia, potrivit https://www.imdb.com/. Familia sa s-a mutat la Atena, iar acest lucru a ajutat-o pe micuța Eirini, în îndeplinirea celei mai mari dorințe - aceea de a deveni actriță. La 15 ani, s-a înscris la Școala Regală de Arte Dramatice din Atena, și a luat, în paralel, lecții de dans și cântat. A absolvit în 1948, notează https://greekreporter.com/.
Piesele de teatru clasice ale lui Ibsen sau Shakespeare, dar și tragediile antice grecești, cu roluri precum Electra, Antigona sau Medeea, au stat la baza succesului său ulterior. Capacitatea sa de a întruchipa aceste personaje complexe cu autenticitate a rezonat profund cu publicul, interpretările sale fiind, de asemenea, apreciate de critici. S-a îndreptat, apoi, spre lumea filmului, dar nu a abandonat teatrul în întregime. A jucat, ocazional, în piese precum 'Idiotul' de Dostoievski.
După câteva mici roluri în filme grecești, Irene Papas a debutat oficial, în 1952, în filmul 'Dead City' al regizorului Frixos Iliasis. Filmul a avut succes la nivel internațional, fiind prezentat la Festivalul de Film de la Cannes, iar Papas a profitat de această ocazie pentru a-și continua cariera. A fost distribuită, apoi, în filmul american - 'The Man from Cairo' (1953), iar în 1956, a primit rolul principal, al Jocastei Constantine, în filmul 'Tribute to a Bad Man' (1956), în care a jucat alături de James Cagney.
A reușit să cucerească Hollywood-ul și să obțină faima internațională odată cu rolul Mariei, o luptătoare a rezistenței grecești, în filmul 'The Guns of Navarone' (1961), în regia lui J. Lee Thompson, în care a jucat alături de Gregory Peck și David Niven. După acest succes, Papas a apărut în 'Zorba the Greek' (1964), regia Michael Cacoyannis, interpretând o văduva tragică alături de Anthony Quinn. Interpretarea ei puternică a contribuit semnificativ la succesul filmului și i-a consolidat statutul de actriță căutată, notează https://www.shinygreece.com/.
Actrița a transpus pe marele ecran tragediile antice grecești, prin personajele Elena din 'The Trojan Women' (1969, regia Michael Cacoyannis), alături de Katharine Hepburn, și Clitemnestra în 'Iphigenia' (1977, regia Michael Cacoyannis). A interpretat rolul Catherinei de Aragon în 'Anne of a Thousand Days' (1969, regia Charles Jarrott), alături de Richard Burton și Genevieve Bujold.
În 1967, dictatura militară instalată la putere în Grecia a trimis-o pe Irene Papas în exil. A locuit în Italia și SUA, la New York, până în 1974, când s-a reîntors în țara natală.
În filmografia sa mai figurează titluri remarcabile, precum 'Il Disertore' (1983), 'The Assisi Underground' (1984), 'Into the Night' (1985), 'High Season' (1987), 'Sweet Country' (1987), 'Cronaca di una morte annunciata' (1987), 'Le banquet' (1989), 'Island' (1989), 'Lettera Da Parigi' (1992), 'Pano, kato ke plagios' (1993), 'Jacob' (1994), 'Party' (1996), 'Inquietude' (1998), 'Yerma' (1998), 'The Odyssey' (1997), 'Captain Corelli's Mandolin' (2001), potrivit https://www.cinemagia.ro/.
A jucat un ultim rol în filmul 'A Talking Picture' de Manoel de Oliveira (Portugalia, 2003), alături de John Malkovich, Catherine Deneuve, Stefania Sandrelli, film aflat în selecția oficială la Cannes în 2003.
Irene Papas a impresionat și prin calitățile vocale. Albumul 'Songs of Theodorakis', lansat în 1969, a fost interpretat în limba greacă pe versurile lui Michael Cacoyannis. În 1979, albumul solo 'Odes' a fost lansat beneficiind de muzica și, parțial, de compoziția artistului grec Vangelis. A urmat lansarea unui nou album în aceeași formulă intitulat 'Rapsodies' (1986), potrivit https://www.imdb.com/.
Premiată la categoria cea mai bună actriță în filmul 'Elektra' (Festivalul internațional de film de la Salonic, 1962) și cea mai bună actriță în filmul 'The Trojan Women' (National Board of Review, 1971), actrița a primit și alte distincții precum premiul Flaiano pentru Teatru acordat pentru întreaga carieră (1993), premiul Săgeata de Aur (Festivalul internațional de film de la Hamptons, 1993), premiul pentru întreaga carieră (Madrid National Arts Institution, 2000), premiul 'Femeia europeană a anului 2002' pentru contribuția sa la promovarea identității culturale europene la nivelul Uniunii Europene.
În 2009, i-a fost decernat Leul de Aur pentru întreaga carieră, cu prilejul celei de-a 40-a ediții a Bienalei de Teatru de la Veneția. 'În 50 de ani de carieră, Irene Papas a devenit (...) în lumea întreagă un simbol și un purtător de cuvânt al culturii mediteraneene și chiar întruparea forței tragediei grecești', potrivit unui comunicat al Bienalei.
De asemenea, a fost onorată cu Ordinul Phoenix al Greciei pentru contribuțiile sale aduse artei, conform https://www.shinygreece.com/.
În 2018 a fost făcut anunțul potrivit căruia actrița suferă de Alzheimer, o boală cu care fusese diagnosticată în urmă cu cinci ani, respectiv în 2013. De atunci, vedeta a trăit departe de ochii publicului, arată https://greekreporter.com/.
A încetat din viață la 14 septembrie 2022.
Cariera Irenei Papas a cuprins o epocă în care rolurile feminine puternice erau rare. Alegând în mod constant să interpreteze femei complexe și multidimensionale, ea a contestat portretizarea tipică a personajelor feminine din film. Interpretările sale au influențat o nouă generație de actrițe care i-au admirat capacitatea de a transmite profunzime și forță fără a sacrifica vulnerabilitatea. AGERPRES/(Documentare - Andreea Irina Cristea, editor: Ionela Gavril, editor online: Alexandru Cojocaru)
Sursa foto: www.imdb.com







