Țările în curs de dezvoltare fără ieșire la mare (LLDC) sunt dependente de vecinii de tranzit pentru o rută către piețele mondiale. Acest dezavantaj geografic crește costurile de transport, introduce întârzieri evitabile și expune aceste țări la instabilități politice sau economice de-a lungul acestor coridoare. Rezultatele sunt evidente: costurile medii de transport sunt de peste două ori mai mari decât cele ale statelor de coastă vecine.
Oportunitățile de export se diminuează, investițiile străine directe scad, iar creșterea economică încetinește. Iar atunci când o țară de tranzit este ea însăși o economie în curs de dezvoltare, comerțul intraregional rămâne modest.
Ne aflăm într-un moment crucial pentru cele 32 de țări în curs de dezvoltare fără ieșire la mare din Africa, Asia, Europa și America de Sud, dintre care 16 sunt clasificate drept cel mai puțin dezvoltate. Găzduind peste 600 de milioane de locuitori, aceste țări se confruntă cu obstacole majore în dezvoltare din cauza lipsei accesului la mare, izolării geografice și costurilor comerciale cu 30% mai mari decât cele ale țărilor de coastă.
Pentru a evidenția aceste provocări, Adunarea Generală a ONU a adoptat o rezoluție care proclamă ziua de 6 august Ziua Internațională de Conștientizare a Nevoilor Speciale de Dezvoltare și a Provocărilor Țărilor în Dezvoltare fără Ieșire la Mare. Prima celebrare a acestei zile a avut loc în cadrul celei de-a Treia Conferințe privind Țările în Curs de Dezvoltare fără Ieșire la Mare, în 2025, menționează https://www.un.org/.
Distanța lor față de principalele piețe mondiale este principalul motiv pentru care multe LLDC au avut mai puțin succes în atenuarea consecințelor cauzate de handicapul lor geografic, în comparație cu țările fără ieșire la mare din Europa. Țările dezvoltate fără ieșire la mare din Europa sunt înconjurate de piețe dezvoltate majore, iar comerțul lor maritim reprezintă o parte relativ mică din comerțul lor exterior. Exportul lor este în principal cu produse cu valoare adăugată ridicată, iar distanța lor față de porturile maritime este relativ scurtă.
Kazahstanul are cea mai mare distanță față de mare (3.750 km), urmat de Afganistan, Ciad, Niger, Zambia și Zimbabwe, cu distanțe față de cea mai apropiată coastă maritimă de peste 2.000 km. Timpul de tranzit pentru mărfurile țărilor în curs de dezvoltare este extrem de lung din cauza îndepărtării lor, a terenului dificil, a condițiilor rutiere și feroviare și a ineficienței transportului de tranzit.
În 2014, Banca Mondială a estimat că LLDC au cheltuit 3.204 dolari pentru a exporta un container de marfă, comparativ cu 1.268 dolari pentru țările de tranzit și 3.884 dolari pentru importul unui container, față de 1.434 dolari pentru țările de tranzit. Costurile ridicate de transport erodează avantajul competitiv al LLDC, descurajează investitorii, reduc creșterea economică și, ulterior, limitează capacitatea țărilor fără ieșire la mare de a realiza o dezvoltare durabilă, mai menționează https://www.un.org.
În multe cazuri, vecinii de tranzit ai LLDC sunt ei înșiși țări în curs de dezvoltare și se confruntă adesea cu provocări economice similare. Prin urmare, există de obicei puține schimburi comerciale între LLDC-uri și țările lor vecine.
Economiile LLDC sunt în general caracterizate de dependența de un număr limitat de mărfuri și minerale, un sector informal extins, capacități sociale slabe, șomaj ridicat și productivitate scăzută. În plus, LLDC prezintă un raport ridicat de concentrare a comerțului în comparație cu alte grupuri de țări, ceea ce înseamnă că exporturile lor sunt puternic concentrate într-un număr limitat de produse. Majoritatea LLDC sunt exportatoare de mărfuri.
Conform estimărilor UNCTAD bazate pe statisticile balanței de plăți ale FMI, LLDC au cheltuit, în medie, aproape de două ori mai mult din veniturile lor din exporturi pentru plata serviciilor de transport și asigurări față de media țărilor în curs de dezvoltare și de trei ori mai mult decât media economiilor dezvoltate. AGERPRES/(Documentare - Suzana Cristache Drăgan, editor: Roxana Losneanu, editor online: Alexandru Cojocaru)
Sursa foto: www.un.org
