Ziua mondială împotriva traficului de persoane este marcată în fiecare an la 30 iulie, conform rezoluției A/RES/68/192, adoptată de Adunarea Generală a Națiunilor Unite în 2013. Documentul precizează că o astfel de zi este necesară pentru 'creșterea gradului de conștientizare cu privire la situația victimelor traficului de persoane și pentru promovarea și protejarea drepturilor acestora'. (sursa: https://www.un.org)
Potrivit sursei menționate, traficul de persoane este o infracțiune care exploatează femei, copii și bărbați în numeroase scopuri, inclusiv muncă forțată și sex.
În 2006, ca răspuns la solicitarea Consiliului Economic și Social (ECOSOC) ca agențiile interguvernamentale să coopereze în continuare pentru a consolida asistența tehnică acordată țărilor în domeniul traficului de persoane, Guvernul Japoniei a găzduit o reuniune de coordonare a organizațiilor internaționale care lucrează pentru combaterea traficului de persoane. Organizațiile participante (ILO, OIM, UNICEF, UN Women, UNHCR și UNODC) au decis să continue efortul inițiat și au propus crearea unui grup de coordonare.
Grupul de Coordonare Inter-Agenții Împotriva Traficului de Persoane (ICAT) a fost înființat oficial în martie 2007.
În 2010, Adunarea Generală a adoptat Planul Global de Acțiune pentru Combaterea Traficului de Persoane, îndemnând guvernele din întreaga lume să ia măsuri coordonate și consecvente pentru a învinge acest flagel. Planul solicită integrarea luptei împotriva traficului de persoane în programele mai ample ale ONU, pentru a stimula dezvoltarea și a consolida securitatea la nivel mondial. Una dintre prevederile esențiale ale Planului este înființarea unui Fond fiduciar voluntar al ONU pentru victimele traficului de persoane, în special femei și copii.
Fondul fiduciar facilitează asistență și protecție pentru victimele traficului de persoane, prin granturi acordate ONG-urilor specializate. Acesta își propune să acorde prioritate victimelor care provin dintr-un context de conflict armat și celor identificate printre fluxurile mari de refugiați și migranți.
Agenda de Dezvoltare Durabilă 2030, adoptată în 2015, a inclus obiective și ținte privind traficul de persoane. Aceste obiective solicită încetarea traficului și a violenței împotriva copiilor; precum și necesitatea unor măsuri împotriva traficului de persoane și se străduiesc să elimine toate formele de violență împotriva femeilor și fetelor și exploatarea acestora, potrivit https://www.un.org.
***
Traficul de persoane este o infracțiune serioasă și o încălcare gravă a drepturilor omului. În fiecare an, mii de bărbați, femei și copii cad în mâinile traficanților, în propriile țări și în străinătate. Aproape fiecare țară din lume este afectată de trafic, fie ca țară de origine, de tranzit sau de destinație pentru victime. UNODC, în calitate de apărător al Convenției Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate (UNTOC) și al protocoalelor adiționale, asistă statele în eforturile lor de a implementa Protocolul pentru prevenirea, reprimarea și pedepsirea traficului de persoane, arată sursa citată.
Protocolul privind prevenirea, reprimarea și pedepsirea traficului de persoane definește traficul de persoane ca fiind recrutarea, transportul, transferul, adăpostirea sau primirea de persoane, prin amenințarea sau utilizarea forței sau a altor forme de constrângere, răpirea, frauda, înșelăciunea, abuzul de putere sau o poziție de vulnerabilitate, darea sau primirea de plăți sau beneficii pentru a obține consimțământul unei persoane care are control asupra unei alte persoane, în scopul exploatării. Exploatarea include, cel puțin, exploatarea prostituției altora sau alte forme de exploatare sexuală, munca sau serviciile forțate, sclavia sau practicile similare sclaviei, servitutea sau prelevarea de organe, conform https://www.un.org. AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Horia Plugaru, editor online: Alexandru Cojocaru)
Sursa foto: www.news.un.org
