Consiliul ONU pentru Drepturile Omului este un organism interguvernamental din cadrul sistemului Națiunilor Unite, format din 47 de state responsabile pentru promovarea și protejarea drepturilor omului la nivel global. Anul acesta se împlinesc 80 de ani de la înființarea, la 21 iunie 1946, a Comisiei ONU pentru Drepturile Omului, care ulterior a devenit Consiliul ONU pentru Drepturile Omului, potrivit ohchr.org/.

Consiliul ONU pentru Drepturile Omului discută toate problemele și situațiile tematice legate de drepturile omului care necesită atenția sa pe tot parcursul anului. Se întrunește la Oficiul Națiunilor Unite de la Geneva.

Denumirea actuală de Consiliu al ONU pentru Drepturile Omului a fost stabilită de către Adunarea Generală a ONU în 2006. Consiliul ONU pentru Drepturile Omului a înlocuit, în 2006, Comisia ONU pentru Drepturile Omului, înființată la 21 iunie 1946 (sursa: https://research.un.org/en/undhr/ecosoc/2).

Principalele atribuții ale Consiliului:
- forum internațional pentru dialogul privind problemele drepturilor omului cu oficiali ONU și experți mandatați, state, societatea civilă și alți participanți;
- adoptă rezoluții sau decizii în timpul sesiunilor comune cu privire la anumite probleme sau situații legate de drepturile omului;
- organizează reuniuni de criză, cunoscute sub numele de sesiuni speciale, pentru a răspunde situațiilor urgente legate de drepturile omului, dintre care 36 au fost organizate până în prezent;
- revizuiește situația drepturilor omului din toate statele membre ale Națiunilor Unite prin intermediul evaluării periodice;
- autorizează comisiile de anchetă și misiunile de constatare a faptelor, care produc dovezi convingătoare privind crimele de război și crimele împotriva umanității etc.

Consiliul pentru Drepturile Omului este format din 47 de state membre alese direct și individual de majoritatea celor 193 de state ale Adunării Generale a ONU. Locurile sunt distribuite echitabil între cele 47 de state, în funcție de cele cinci grupuri regionale ale ONU; o treime din membrii Consiliului este reînnoită în fiecare an.

Fiecare membru are un mandat de trei ani. Calitatea de membru este limitată la două mandate consecutive. Începând cu decembrie 2022, 123 din cele 193 de state membre ale Organizației Națiunilor Unite au fost membri ai Consiliului.

Calitatea de membru prin rotație a Consiliului reflectă diversitatea ONU și îi conferă legitimitate atunci când se exprimă cu privire la încălcările drepturilor omului în toate țările.

Din 2006 până în 2023, Consiliul ONU pentru Drepturile Omului a avut 54 de sesiuni comune, 26 de sesiuni speciale, 9 dezbateri urgente, 1481 de rezoluții adoptate, 60 de proceduri speciale, 38 de comisii de anchetă și misiuni de constatare a faptelor înființate.

***
Comisia Națiunilor Unite pentru drepturile omului a fost înființată la 21 iunie 1946 pentru a contura structura juridică internațională care protejează drepturile și libertățile noastre fundamentale. (sursa: https://docs.un.org/en/E/56/REV.2)

Procedurile și mecanismele Comisiei pentru Drepturile Omului au fost mandatate să examineze, să monitorizeze și să raporteze public situațiile drepturilor omului în anumite țări sau teritorii (cunoscute sub numele de mecanisme sau mandate pe țări), fie cu privire la fenomenele majore de încălcare a drepturilor omului la nivel mondial (cunoscute sub numele de mecanisme sau mandate tematice). Aceste proceduri și mecanisme au fost denumite colectiv Proceduri Speciale ale Comisiei pentru Drepturile Omului.

Principalele teme abordate de Comisie de-a lungul timpului au fost: dreptul la autodeterminare; rasismul; dreptul la dezvoltare; problema încălcării drepturilor omului în teritoriile arabe ocupate, inclusiv Palestina; problema încălcării drepturilor omului și a libertăților fundamentale în orice parte a lumii; drepturile economice, sociale și culturale; drepturile civile și politice, inclusiv chestiunile legate de tortură și detenție, dispariții și execuții sumare, libertatea de exprimare, independența sistemului judiciar, impunitatea și intoleranța religioasă; drepturile omului ale femeilor, copiilor, lucrătorilor migranți, minorităților și persoanelor strămutate; problemele indigene; promovarea și protejarea drepturilor omului, inclusiv activitatea Subcomisiei, a organismelor create prin tratate și a instituțiilor naționale; serviciile de consiliere și cooperarea tehnică în domeniul drepturilor omului etc.

Compusă din 53 de state membre, mandatul său a fost extins, în timp, pentru a-i permite să răspundă la întreaga gamă de probleme legate de drepturile omului și a stabilit standarde care să guverneze conduita statelor. De asemenea, a acționat ca un forum unde țări mari și mici, grupuri neguvernamentale și apărători ai drepturilor omului din întreaga lume și-au exprimat preocupările.

În timpul sesiunii sale anuale ordinare de la Geneva, la care au participat pe durata funcționării sale (1946-2006) peste 3.000 de delegați din statele membre și observatoare și din organizațiile neguvernamentale, Comisia a adoptat aproximativ 100 de rezoluții, decizii și declarații ale președintelui pe teme relevante pentru persoane din toate regiunile și circumstanțele. În această activitate, a fost asistată de Subcomisia pentru Promovarea și Protecția Drepturilor Omului, de o serie de grupuri de lucru și de o rețea de experți individuali, reprezentanți și raportori însărcinați să îi raporteze cu privire la probleme specifice. AGERPRES/(Documentare - Ionela Gavril, editor: Liviu Tatu, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.research.un.org