Învățătorii României, arhitecții care construiesc viitorul înainte ca societatea să-l poată vedea

Există profesii care pot aduce succes. Există profesii care pot aduce prestigiu. Dar există o singură profesie care are puterea de a modela generații întregi și de a schimba destinul unei națiuni: aceea de învățător.

Ziua Învățătorului nu este doar o celebrare a unui corp profesional. Este un moment de recunoștință națională pentru oamenii care, cu discreție, răbdare și vocație, pun temelie viitorului României. În fiecare copil care învață să scrie, să citească, să gândească liber și să creadă în propriul potențial există, inevitabil, amprenta unui dascăl.

În România, această zi este legată simbolic de memoria lui Gheorghe Lazăr, cel care a înțeles, cu două secole în urmă, că o națiune nu poate exista cu adevărat fără educație în limba sa, fără cultură și fără școală. Instituită prin lege ca sărbătoare națională educațională, Ziua Învățătorului reprezintă nu doar o tradiție, ci o reafirmare a valorii fundamentale a educației pentru societatea românească.

Dar dincolo de festivități și discursuri, această zi trebuie să fie și un moment de sinceritate. Adevărul este că, de prea multe ori, învățătorii și profesorii României au fost obligați să ducă singuri povara unui sistem aflat sub presiune. Au rămas în școli din vocație, nu pentru confort. Au continuat să creadă în copii chiar și atunci când societatea părea că nu mai crede suficient în educație.

În ultima perioadă, România a traversat crize succesive care au afectat profund sistemul educațional: pandemia, inegalitățile dintre mediul urban și rural, abandonul școlar, lipsa infrastructurii moderne și tensiunile sociale generate de degradarea nivelului de trai. Și totuși, în tot acest timp, învățătorii au rămas acolo unde au fost mereu: în prima linie a formării generațiilor tinere.

Cred cu tărie că educația și sănătatea sunt cele două mari coloane de rezistență ale unei societăți moderne. Dacă vrem o Românie puternică, europeană și competitivă, trebuie să înțelegem că respectul pentru școală nu poate exista doar în declarații festive, ci să se regăsească în politici publice serioase, în investiții reale și în aprecierea acordată celor care aleg această profesie esențială.

Partidul Social Democrat a susținut constant ideea că educația trebuie tratată ca prioritate strategică de stat. Creșterea investițiilor în școli, programele pentru reducerea abandonului școlar, susținerea burselor elevilor, modernizarea infrastructurii educaționale și măsurile privind creșterea veniturilor din sistemul de învățământ sunt pași necesari pentru recâștigarea demnității acestei profesii. Deoarece adevărul este simplu: nicio reformă nu poate reuși fără prețuire față de dascăli.

În spatele fiecărui medic, inginer, artist, cercetător sau parlamentar există, întotdeauna, un învățător care a aprins prima lumină. Un om care a avut răbdarea să explice, să încurajeze și să formeze caractere.

De aceea, sunt convinsă că România are obligația morală de a reda școlii prestigiul pe care îl merită. Nu doar pentru profesori, ci și pentru viitorul nostru colectiv.

Astăzi, mai mult ca oricând, avem nevoie de educație care formează oameni și caractere, nu doar competențe, de profesori respectați, de elevi care să aibă șanse egale și de o societate care să înțeleagă că adevărata dezvoltare începe în sala de clasă.

Pentru că, în cele din urmă, așa cum sublinia reformatorul Spiru Haret, 'cum arată astăzi școala, va arăta mâine țara'.

Iar România de mâine depinde, în mod decisiv, de oamenii care educă România de astăzi.

Deputat PSD București,
RODICA NASSAR